puțin offtopic despre răutate, interneți și jet

Acum câteva zile voiam să postez pe reddit și am observat că în dreapta editorului, există o listuță cu sfaturi pentru o experiență cât mai bună pe site, iar primele două sunt acestea:

1.remember the human

2.behave like you would in real life

Mi s-a făcut oleacă greață și mă gândeam așa, în ce lume trăiesc dacă avem nevoie să ni se amintească faptul că suntem oameni.

M-am gândit să scriu despre asta atunci, dar mă bucur că nu am făcut-o, pentru că acum a apărut JET, melodia Lorenei Lupu, care nu mă așteptam să aibă comentarii încurajatoare. Fiind deja o persoană controversată, cumva cred că și cel mai nobil gest pe care l-ar face ar atrage atenție negativă și înjurii. Dar totuși….

Internetul dezumanizează și scoate ce-i mai rău din noi, asta e concluzia mea.

Mereu am avut teoria asta că toți oamenii sunt de treabă dacă ai răbdare să-i cunoști și în același timp toți sunt de căcat dacă le oferi ocazia. Dacă le creezi mediul sau contextul potrivit, o să fie cât de căcat pot fi ei. Un munte de căcat dacă se poate. Everestul e nimic pe lângă omul de căcat. Câte lucruri bune s-ar putea face în lumea asta dacă toată ambiția asta de a fte capra vecinului cu orice preț ar fi redirecționată spre acțiuni mai sănătoase….

Oferă-i omului anonimitate. Dă-i o mască și aruncă-l în mulțime, fără responsabilități și consecințe. O să mănânce pe cineva de viu și apoi o să se laude cu asta.

Așa e Internetul. 

Toți avem frustrări, complexe, bagaje emoționale, așa că să defulezi sub anonim e cel mai ușor și la îndemână lucru. 

Totuși, încep să cred la noi sunt mai exagerate sentimentele astea sau suntem mai nesimțiți de fel.

În ultimul an am petrecut mult timp pe Reddit și Twitter, cât mai departe de români și nicăieri nu am văzut  se arunce cu vorbe atât de grele ca pe Youtube-ul și forumurile românești. Eu sunt țață rău uneoridar n-am ajuns niciodată   cert la cuțite cu un străin.

Certurile cu străini sunt mai mult niște contraziceri pe un ton respectuos sau măcar lipsite de ad hominem. 

Suntem o nație și nervoși, înveninați, invidioși. Altă concluzie.

Eu despre melodia Lorenei nu mă simt în măsură să vorbesc. Am ascultat ciudățenii mai mari în adolescență. Mesajul mi-a plăcut însă și nu l-am asociat cu videochat-ul neapărat. Pentru că am auzit și eu des la viața mea: zâmbește că așa e frumos, machiază-te că de aia ești fată (iar după ce am început să-mi dau și eu o dungă cu eyeliner-ul pe ochi, aceeași persoană mi-a zis: nu înțeleg de ce voi fetele vă machiați, of, nu mai există fete naturale) și alte aberații despre cum ar trebui să fiu, ce ar trebui să vreau, ce ar trebui să-mi placă, doar pentru că sunt de sex feminin. Rock-ul nu-i pentru fete, doamne, sunt băiat și nu am eu așa poză la avatar (țin minte asta de când aveam vreo 14 ani și poză cu chuck schuldiner), unghiile vopsite în negru sunt urâte, de ce nu porți și tu o fustă? de ce nu porți cercei? Curentul feminist (actual) nu mă interesează, situația videochatistelor nici atât, doar mi s-au părut mie relatable versurile.

Mă amuză, dar parcă mai tare mă scârbesc comentariile de la video-ul ei. Mai ales gloata asta, sărită din copaci, care se comportă de parcă ei ascultă numai muzică clasică în timpul liber. Cred că fac parte din aceeași tipologie care înjură manelele pentru că promovează incultura, în timp ce ascultă muzică românească de la radio care abundă în aceleași teme.

Putea să fie absolut orice melodie a oricărui artist acolo, eu nu pricep cum poți să urăști atât de mult un om care nu ți-a greșit cu nimic în viață. E o ură de-a dreptul sinistră, stupidă, irațională.

Una e să ai o părere și să-i comentezi băi, nu-mi place, melodia e monotonă, versurile sunt seci, e filmat cu un cartof, ți-am dat dislike și am ieșit.

Alta să denigrezi efectiv artistul, să te iei de viața lui, de frustrările lui (de parcă nu toată arta se naște din frustrare, de parcă nu emoția negativă e catalizatorul ei), de felul în care arată, de realizările lui, de faptul că e trist și singur. 

Cum naiba a ajuns o normalitate să hărțuiești un om care consideri că are probleme?

Cum poți să uiți că e om doar pentru că a pus o melodie pe Youtube care ți se pare ție cringe?

Sigur, atunci când postezi ceva pe internet îți asumi că o să primești tot felul de păreri, dar ce se întâmplă la noi e prea mult. 

Cred că sunt multe feluri de retardare, dar cele mai grave le suferă oamenii ăștia. O fi și asta o metodă de catharsis. Mai ieftin abonamentul la Internet decât o ședință de terapie, ce-i drept. Dar totuși, timpul e prețios, de ce l-ai pierde urmărind o persoană care nu te inspiră cu nimic și despre care ai o părere extraordinar de proastă dacă nu ai fi vreun psihopat, care are o plăcere de a dușmăni și de a face rău? M-a amuzat cel mai tare un comentariu despre cât de ratată e ea, despre cum nu o știe nici dracu, nici că a scris cărți, nici că are blog, nici că e actriță, mi s-a părut de-o ironie … sinistră. Doar gândiți-vă puțin că omul ăsta are 100 de like-uri la un comentariu în care înșira istoria tipei, despre care ,,nimeni nu știe nimic”… 

Personal, nu cred că e ceva mai scârbos în lumea asta decât lipsa empatiei.

Dacă-mi amintesc bine pe ea o pozase cineva în metrou. Mi se pare groaznic să nu poți ieși din casă fără să te simți urmărit. Melodia asta poate fi ușor luată ca un strigăt de disperare sau un răspuns la mizeriile care i s-au întâmplat în ultima vreme. Când vezi că un om e hărțuit și te bucuri, fii sigur că ai mari probleme.

Da, dar și-o merită! ar zice o voce de cocalar cu bale în colțul gurii. Nimeni nu merită. Nu a dat în cap. Nu cred că a avut vreo intenție rea. Adică da, pentru unii să-și vadă e mucii lor e ceva tragic. N-a băgat mâna în buzunarul nimănui ca să realizeze videoclipul ăsta. Nu a cerut niciun ban pentru vizualizarea lui, cel puțin mie. N-am înțeles niciodată oamenii care se revoltă la conținut gratuit de pe Internet. Oamenii care într-adevăr cauzează probleme în societatea asta, nu prea sunt băgați în seamă. S-au terminat problemele în România, asta o fi cea mai gravă? Rar am mai văzut efect de turmă atât de penibil. 

Un individ mi-a comentat că e sătul de baba asta care a împuțit Bucureștiul. Vă zic eu, putoarea vine de la voi ăștia lipiți de scaune, care nu mai faceți diferența dintre televiziune și Internet. Unele comentarii sună de parcă cineva a intrat cu bocancii la ei acasă și i-a obligat să asculte melodia. Haterii (mi-e și scârbă să folosesc termenul ăsta în 2020) trebuie să afle și ei că așa cum pot zapa telecomanda în fața televizorului, așa pot schimba și canalul pe Youtube cu ajutorul mouse-ului și al degețelului magic. Am evoluat… în teorie.

Mie când nu-mi place un om, nu-l urmăresc. Eventual, îi mai dau un dislike și-mi văd de treabă. Uneori mai las și un comentariu, dar fără intenția de a schimba mentalități. Mai există oameni care nu-mi plac, dar îi urmăresc pentru că îi admir pe plan profesional. Nu trebuie să fii incapabil de a separa artistul de artă sau omul de munca lui. Nu trebuie nici măcar să-ți placă toți artiștii și să apreciezi toate rahaturile din lumea asta. Și din nou, una e să faci o glumiță, alta să defulezi într-o secțiune de comentarii sau, mai rău, în mesaje private. 

Și totuși, ce cred ei că obțin? O reduc la tăcere? Îi demonstrează că ce face ea nu e artă și își spune artistă degeaba? Hateri mici (ce scârbă mi-e de termenul ăsta, cum vă suportați?), dacă a reușit să stârnească atâtea sentimente în voi, e artă. Arta nu trebuie să fie frumoasă, agreabilă, arta trebuie să te facă să simți ceva. Și voi simțiți la greu :))

A, apropo, un citat mișto din Doamna Apelor de Phillipa Gregory, ca să nu fiu 100% offtopic:

“Any woman who dares to make her own destiny will always put herself in danger.”

Let the hate begin.

mic sfat instagramic

O chestiuță care a început să mă calce pe nervi de câteva luni pe Insta Story sunt aceste mizerii de postări:

Ce se întâmplă în această poză: cineva vede o postare a unui artist, îi place, și se gândește că ar fi frumos și onorabil să facă o captură de ecran și să-i ascundă autorul.

Inițial am crezut că am de-a face cu un caz izolat și am tot trecut cu vederea. Dar recent am intrat la InstaStory-urile de la Explore, lucru pe care nu îl fac în mod normal, și am văzut alte două mizerii din astea, consecutive, de la persoane cu mii de followers. În concluzie, este un mic efect de turmă.

În primul rând, nu înțeleg de ce ai ascunde sursa în condițiile în care este absolut evident că poza nu îți aparține. 

În al doilea rând, bineînțeles că e mult mai ușor să fii un căcat cu ochi decât să faci un minim efort și anume:

  1. Să folosești funcția de repost.
  2. Să dai un tag în poză sau în descriere.
  3. Sau pur și simplu SĂ NU ACOPERI SURSA/SEMNĂTURA/AUTORUL, golanco.

Uau, ce greu a fost, am transpirat toată numai scriind aceste instrucțiuni extrem de dificile, pfiu.

Dar pe bune, dacă faci și tu parte din acest cor de găini bete, încearcă chestia aia abstractă numită empatie și pune-te 5 minute în pielea unei persoane care muncește poate ore sau zile întregi la o lucrare, pe care tu o furi și o mâzgălești pentru două vizualizări.

Sunt sigură că atunci când citești o carte, te interesează și autorul ei. Sau persoana care a tradus-o. Când te uiți la un film, cauți să vezi cine e regizorul și cum se numesc nenorociții ăia de actori. Când asculți o melodie, apreciezi artistul și te consideri fana lui. Așa că de ce atunci când vezi o pictură, un desen, o fotografie mai interesantă, procedezi așa?

Instagram nu mai este de mult o simplă aplicație pentru poze, a devenit o unealtă de marketing, un mijloc de promovare a multor artiști, fotografi sau mici antreprenori, iar eu nu pot să înțeleg de ce ți-ai pierde timpul în felul ăsta, când poți să ajuți un om, a cărui muncă o apreciezi?