de ce ar trebui să înveți #uncuvantpezi

Un cuvânt pe zi este un proiecțel pe care îl am în minte de mult timp. Desigur, conceptul nu este unul nou, nici original. Inspirația am găsit-o pe un site englezesc și primul lucru pe care l-am făcut a fost să verific dacă există așa ceva și în limba română. Am descoperit că au fost, de-a lungul anilor, multe tentative de campanii cu același scop, însă toate au fost abandonate în scurt timp. Așa că m-am decis să creez această pagină de Facebook și să fiu prima care ține în viață acest concept măcar 365 de zile.

În fiecare zi, timp de un an, voi urca o imagine cu un cuvânt din limba română alături de una dintre definițiile sale, unele cuvinte fiind prea complexe pentru a putea fi cuprinse într-o poză.

De ce ar trebui să înveți un cuvânt pe zi?

Pentru că nu avem o țară perfectă, dar avem o limbă frumoasă.

Pentru că îți îmbogățești vocabularul și îți antrenezi memoria în același timp.

Pentru că mă chinui să creez un conținut atrăgător, căruia să nu-ți fie rușine să-i dai share.

Pentru că toți folosim cuvinte pe care nu am avut niciodată curiozitatea să le căutăm în dicționar.

Pentru că e ușor. Trebuie doar să urmărești pagina de Facebook de aici sau contul de Instagram de aici. Voilà!

mic sfat instagramic

O chestiuță care a început să mă calce pe nervi de câteva luni pe Insta Story sunt aceste mizerii de postări:

Ce se întâmplă în această poză: cineva vede o postare a unui artist, îi place, și se gândește că ar fi frumos și onorabil să facă o captură de ecran și să-i ascundă autorul.

Inițial am crezut că am de-a face cu un caz izolat și am tot trecut cu vederea. Dar recent am intrat la InstaStory-urile de la Explore, lucru pe care nu îl fac în mod normal, și am văzut alte două mizerii din astea, consecutive, de la persoane cu mii de followers. În concluzie, este un mic efect de turmă.

În primul rând, nu înțeleg de ce ai ascunde sursa în condițiile în care este absolut evident că poza nu îți aparține. 

În al doilea rând, bineînțeles că e mult mai ușor să fii un căcat cu ochi decât să faci un minim efort și anume:

  1. Să folosești funcția de repost.
  2. Să dai un tag în poză sau în descriere.
  3. Sau pur și simplu SĂ NU ACOPERI SURSA/SEMNĂTURA/AUTORUL, golanco.

Uau, ce greu a fost, am transpirat toată numai scriind aceste instrucțiuni extrem de dificile, pfiu.

Dar pe bune, dacă faci și tu parte din acest cor de găini bete, încearcă chestia aia abstractă numită empatie și pune-te 5 minute în pielea unei persoane care muncește poate ore sau zile întregi la o lucrare, pe care tu o furi și o mâzgălești pentru două vizualizări.

Sunt sigură că atunci când citești o carte, te interesează și autorul ei. Sau persoana care a tradus-o. Când te uiți la un film, cauți să vezi cine e regizorul și cum se numesc nenorociții ăia de actori. Când asculți o melodie, apreciezi artistul și te consideri fana lui. Așa că de ce atunci când vezi o pictură, un desen, o fotografie mai interesantă, procedezi așa?

Instagram nu mai este de mult o simplă aplicație pentru poze, a devenit o unealtă de marketing, un mijloc de promovare a multor artiști, fotografi sau mici antreprenori, iar eu nu pot să înțeleg de ce ți-ai pierde timpul în felul ăsta, când poți să ajuți un om, a cărui muncă o apreciezi?

oameni cărora trebuie să le dai unfriend în noul an

Pentru o bună funcționare a sistemului dvs nervos, recomand o curățenie periodică in lista de prieteni și ceai de tei. 

Știu că este luna aprilie, dar 2018 este încă la început, așa că m-am gândit să fac o listuță cu oameni cărora le-am dat unfriend pe Facebook slash viața reală, și să te invit să faci la fel.

Eu una am devenit foarte selectivă, nu mai am energie și timp să citesc orice îmi pică-n fața ochilor, și mai ales de la persoane de genul ăsta:

Dumb And Dumber GIF - Find & Share on GIPHY

Da, acesta este primul tip de user căruia i-am dat unfriend cu lopata – haterul; și nu-mi vine să cred că moda asta nu a apus încă. Cu toții cred că am avut măcar un exemplar din această specie de șerpe în listă. Acest scăpat-în-cap nu are nicio plăcere în lumea asta, are o părere (negativă) despre orice, iar singurul lucru pe care știe să-l facă este să critice orice lucru care are tupeul să existe în jurul lui. Acest adult cu întârzieri hormonale, nu pare să aibă glas sau vreo ocupație în viața reală, motiv pentru care nu o să înceteze niciodată să te uimească cu frecvența cu care postează sau agresivitatea cu care abordează fiecare subiect. Nu mă înțelegeți greșit, și eu am stofă de hater-iță, dar una e să nu agreezi niște subiecte și alta să-ți petreci majoritatea timpului scriind texte pline de ură față de cele mai stupide și banale lucruri. Cred că trebuie să ai mult timp liber și ceva lipsuri (atenție, magneziu, femei, neuroni) ca să ajungi să ai un asemenea comportament.

Al doilea tip este o specie de oaie șerpească ce nu face diferența dintre realitate și ficțiune, nu face conexiuni și bineînțeles, nici măcar nu ar pune vreodată la îndoială ceea ce citește pe site-urile lui dubioase, pentru că-i pesedist la cap. Oaia nerușinată distribuie articole aberante și dezinformatoare, are comentarii agramate, tupeu să se ia la trânta cu tine dacă-i comentezi și drept de votAcesta este unul dintre cei mai răspândiți paraziți ai facebook-ului românesc și poți intra în contact cu el foarte ușor la orice postare despre politică și religie.

Iar ultimul tip se referă la absolut orice persoană care promovează lucruri care nu te reprezintă, în care nu te regăsești, care te fac să te simți inconfortabil sau care, pur și simplu, nu te interesează. Selfie-uri, citate din cărți mediocre, articole de pe bloguri de coafeze, vegani agresivi, foști, orice ar fi, fă-ți un bine și dă unlike, unfriend, unfollow sau chiar block cu găleata. Social media ar trebui să fie un loc în care să te relaxezi împreună cu oamenii pe care îi cunoști sau să socializezi cu oameni cu care ai pasiuni comune și de la care ai ce învăța. E singurul loc în care poți filtra proștii. Știu o grămadă de lume care în loc să folosească butonul magic click dreapta delet, stau și enervează că există asemenea indivizi în lume. Fraților, unfriend & chill.

PE CARE

Bun venit pe Internetz, aici toată lumea are acces la informație. Unii sunt conștienți de asta și învață sistematic. Pe alții îi doare-n pulă și pe mine mă doare-n pulă de ei. Aici avem Facebook-ul, locul unde oamenii socializează și se împart în tot felul de grupări teroriste: familie, colegi și grammar nazi.

Grammar nazi sunt acei oameni triști a căror singur scop în viață este de a corecta greșelile gramaticale ale altora, lucru care-i face să se simtă foarte inteligenți și superiori. Vorbesc cu acel soi de grammar nazi aparte, a cărui activitate are loc mai mult în online, și care constă în a distribui memes cu PE CARE, articole de pe diacritica și a face 3 copii pe zi să plângă, ca să simtă că au făcut ceva cu viața lor.

Cred că cu toții avem momente de grammar nazi. Eu mor când aud vroiam, servici și nu se merită, dar dacă ești genul de om care nu poate participa altfel la o conversație decât corectând greșeli gramaticale, te furnică în fund sau simți o neliniște crescândă atunci când vezi că “Someone is typing a message…” și ești mereu pregătit să analizezi totul, înseamnă că ai rămas de tot în urmă și vezi că îți crește și un beculeț pe cap.

Poftim, uite o viață. Du-te și fă ceva frumos cu ea. Cum ar fi prieteni. Pasiuni reale. Și ținte mai înalte decât gramatica de clasa a 4-a.

Am o listă impresionantă de greșeli pe care le fac intenționat, pentru că sunt pe internet, cu prietenii mei, nu într-un examen, nu scriu declarații, nici eseuri argumentative și n-am nimic de demonstrat nimanui. Am o idee, o spun și cui nu-i place să mă pupe. Cine stă să-mi analizeze ideile prin prisma gramaticii sau argoului folosit, îmi pare rău, dar nu suntem pe aceeași lungime de undă, așa că te rog să te retragi, încet, și să-mi arunci un Bounty din mers.

Trăim in era informației și oricine poate învăța să scrie corect din două click-uri pe google. Dacă omul nu scrie corect pe facebook, uite ce ar putea să însemne:

  • îl doare-n pulă
  • se grabește și îl doare-n pulă

Sau că aveți prea mult timp liber și vă pasă prea mult de niște lucruri care nu ar trebui să te afecteze în niciun fel.

Cred ca trebuie să fii foarte idiot să nu faci diferența dintre scris lejer, greșeală de tastat si gramatică de baltă.

Cât timp nu comentezi pe blogul meu, simte-te liber să îți scrii partikip în frunte.

buzzfeed mi-a dat un șut în creier

12654113_822002317945430_9214938976190875563_n-min

Nu mi se întâmplă des să citesc ceva banal pe internet și să simt că mi-am luat un șut în creier.

Cum s-au petrecut lucrurile: citesc asta ^. secunda doi: mindblown. secunda trei: intru pe goodreads.

4 cărți la “currently-reading”:

Sophie’s World by Jostein Gaarder – ultima actualizare: 30 august 2015

The demolished man by Alfred Bester – ultima actualizare: 5 octombrie 2015

Inimi cicatrizate; întâmplări din irealitatea imediată de Max Blecher – ultima actualizare: 23 noiembrie 2015

Misery de Stephen King – ultima actualizare: 6 februarie 2016

Shiiiit.

În afară de Misery, care este cea mai recent adăugată, subconștientul meu știa că nu voi termina niciuna din cele 3 cărți din momentul în care le-am adăugat in raft. Am încercat să mă mint, inclusiv in dimineața aceasta, că TREBUIE să le termin. Adevărul e că NU TREBUIE. Și că cititorii, in general, au mania asta de a continua orice carte, oricât de puțin le place sau oricât de rău se joacă cu nervii lor.

Eu înțeleg psihologia din spatele chestiunii ăsteia, datorită laturii mele perfecținiste. E stresant să ai conștiința încărcată că ai lăsat un lucru neterminat, dar apoi mi se întâmplă asta:

intuiția mea spune nuuu, creierul meu de cititor spune daaa, uite, mai ai x pagini din asta, y pagini din asta, z pagini din astea, care adunate, dau atâtea pagini, atâtea pagini se pot citi în x timp, deci Julia, pierde-ți 3 zile citind cărți pe care nu mai vrei să le citești, numai pentru că… creier prost și cont bogat pe goodreads. 

Nu merită să investești timp în lucruri care nu îți fac plăcere. Chiar dacă e vorba de o carte. Da, lucrurile pot deveni mai bune pe parcurs. Nu, nu ai garanția că într-adevăr se va întâmpla asta. Si chestia asta se poate generaliza, nu e vorba numai despre cărți aici, ci de oricare alt hobby, pentru că – atenție – nu vorbesc despre sarcini obligatorii de la școală/serviciu, ci despre TIMPUL TĂU LIBER ȘI PREȚIOS.

Scriu asta pentru că mereu am 2-3 cărți “înmormântate” și e a doua oară când conștientizez treaba asta. Sper să fie și ultima.

Tumblr-ul și mesageria instant

Nu mai sunt fană Tumblr de vreo 5 ani, de când mi-am dat seama că politically correctness-ul promovat de utilizatorii acestui site o ia intr-o direcție greșită. Dar zilele trecute am intrat pe site ca să-mi iubesc ochii cu niște GIF-uri despre cafea și m-a trăsnit asta:

12239509_946841355386790_8857005426324212925_n

NU ȘI TUUUUU!

Pe Instagram cu Direct-ul lui l-am ințeles, acolo ai “original content” și dacă cineva este impresionat de postările tale, poate va vrea să te contacteze. In plus, acolo, funcția de reblog este chiar utilă in cazul in care vrei să-i arăți orice poză sau video găsit unui prieten, in privat.

Dar Tumblr? Tumblr mă depășește și nu ințeleg cine și-ar face un site serios pe o astfel de platformă.

Pentru că am interacționat cu comunități imense de tumblr-iști, să vă spun ce am observat:

  • majoritatea sunt niște singuratici
  • deci majoritatea nu au cu cine să chat-uiasca
  • pentru că majoritatea au conturi anonime. și aici vorbesc despre adolescenți, care-și ascund conturile de familii, prieteni etc, de parcă cine știe ce secrete ale Universului ar deține acolo, nu niște simple reblog-uri ale unor poze kinky/dark
  • marea majoritate nu au content original, deci cine naiba ar vrea să vorbească cu tine și de ce? pentru că ai mutat 3 poze de pe blogul altuia pe al tău?
  • mie ask-ul mi se părea suficient și țin minte că majoritatea persoanelor pe care le-am cunoscut acolo, aveau link-ul de la Facebook-ul lor LA VEDERE.

Adică, serios, Facebook (Messenger), Instagram, Whatsapp, Snapchat și acum…. Tumblr?

Mâine-poimâine o să avem căsuță de mesaje incorporate până și-n cartofi !

Voi ce părere aveți despre acest update?

site-uri de evitat

O listă cu site-uri de ținut minte, pentru a evita să te dezinformezi și să faci trafic unor astfel de gunoaie media:

onlinereport

wowbiz

cancan

cocoon

inliniedreapta

fluierul

nasul.tv

blastingnews

Acestea sunt cele mai frecvent share-uite de către prietenii mei de pe Facebook.

Eu intotdeauna mă uit la sursă inainte să dau click-ul, vă sfătuiesc să faceți la fel.

Băgați la cap și când vedeți ca sursă orice site de mai sus, dați 3 back-uri și ocol masiv inainte să luați cancer sau să vă dezinformați aiurea.

Voi mai adăuga site-uri pe măsură ce le descopăr.

cum să comentezi pe un blog fără să dai impresia că ești un retardat sinistru

Mici sfaturi, așa, că tot sunt la inceput de drum, poate scade probabilitatea de a mă trezi, ca pe blogul anterior, cu niște comentarii de tot spanacul:

1. Scrie corect din punct de vedere gramatical. Nu iți cer să mă respecți, nici să vorbești civilizat, nici alte chestiuni care țin de bun simț, pentru că mi se pare penibil și nu-s aici să fac ce n-a făcut doamna mă-ta in atâția ani. Dar pe mine, personal, mă deranjează rău semnele de punctuație folosite in exces (….., ?????, !!!!), scrisul cu MAJUSCULE și alte apucături de om cu wi-fi in coteț. Reține asta: scrisul corect este un scris ordonat, plăcut retinei și rareori iau in serios un om, care nu scrie corect, dar imi ține mie teoria cartofului in vânt.

 2. Comenteaza subiectul, nu autorul articolului. Ai ceva de spus in legatură cu subiectul abordat de mine in articolul X? Comentează. Ai vreo problema cu mine? Păi foarte bine, am cont de facebook. Scrie-mi in privat. N-ai coaie? Foarte bine, am About și Contact, ambele pagini sunt despre mine. Scrie-mi acolo, nu-mi critica culoarea ochilor la un articol despre beneficiile laptelui de mamut și așa mai departe.

3. Iți respect opinia, dar mă zgârie pe cur când mă șterg cu ea. Există oameni care comentează pentru că au ceva de spus, pentru că vor să aducă ceva in plus postării sau pentru că vor să mă corecteze și să-mi atragă atenția că fă, nu gândești ok, uite aici niște argumente să ințelegi de ce nu gândești ok, iar apoi există oameni:

– ca la punctul 2

– oameni care uită că au in față un blog personal, că părerile mele sunt subiective, că nu le consider adevăruri universale și nu sunt o fixistă, astfel incât să nu imi pot schimba părerile dacă cineva are de gând să-mi aducă argumente solide in loc să mă jignească pentru că nu avem păreri similare.

– oameni care n-au nicio treabă cu noțiunea de blog și vin aici crezând că citesc cancan. no, ăstora le-aș tăia cablu de la net. nu-ți convine ceva? scroll.

4. Calitatea sau cantitatea? N-am ințeles niciodată comentariile de tipul “misteaux”, “s00per”. Ai citit un articol interesant și vrei neapărat să se știe că ți s-a părut interesant? Dă-i share! Ai ajuta mai mult, decât să-i umplii omului spațiul aiurea cu tot felul de comentarii seci. Share-ul e aprecierea supremă, dovada că uite, mă, te apreciez și nu mi-e rușine că te citesc, vreau să te aprecieze și alții.

5. Dacă nu folosești un nume, un e-mail, un link, ceva să-mi arăți că ești om și exiști, bye. Nu-mi plac oamenii care nu sunt in stare să-și asume ceea ce spun/gândesc.

Dacă ai avut intâmplări dubioase cu comentaci, te invit să-i bârfești in comentarii… :))