secrete ale goodreads

Recent am descoperit niște secțiuni noi pe Goodreads. Nu sunt chiar secrete, doar că nu sunt nici tocmai la vedere; nu-ți sar în ochi.

 Țin minte că în liceu am avut ca temă un eseu despre platforma socială preferată și am scris pagini întregi despre Goodreads, dar nu-mi amintesc să fi scris ceva legat de următoarele subpuncte. Nu știu dacă încă nu existau pe atunci și le-au adăugat ei între timp sau sunt efectiv chioară, pentru că multe îmi sunt complet noi :)) și am cont pe site-ul ăsta din 2012!

Știai că…?

1.Poți vedea câte cărți ai în comun cu prietenii tăi.

Și nu mă refer la clasica metodă de a te uita prin rafturile lui, mă refer la butonul acesta mic de ,,Compare books” pe care nu m-a dus capul să-l apăs până acum. 

2.  Are funcții în plus dacă e conectat la un Kindle.

Mă refer la Kindle Notes and Highlights, singurul motiv pentru care îmi pare rău că nu dețin unul. 

3. Poți vedea dacă ai dubluri în bibliotecă.

Pentru că se mai întâmplă să adaugi câte o carte în două ediții, fără să vrei, mai ales dacă ești zăpăcit/ă ca mine și ai +800 cărți, în limbi diferite.

4. Biblioteca personală.

Am văzut că multe persoane își fac raft special pentru cărțile pe care le au în bibliotecă (owned) sau exceluri direct, dar se pare că există și o pagină specială unde pot să îți înșiri achizițiile și starea în care sunt. Cred că poate fi utilă pentru colecționari.

5. Ai statistici detaliate.

Pe asta am mai folosit-o în trecut, dar mereu uit cum pot să ajung pe acea pagină, așa că ăsta e un reminder pentru mine mai mult :))

Și încă ceva, știați că putem pune statusuri pe Goodreads ca pe Facebook atunci când nu avem nicio carte la Currently reading? 😐

uneori ador social media

Scriam ieri despre muzee virtuale, iar acum am dat de asta: #gettymuseumchallenge

Mi-a făcut ziua, mi se pare cea mai originală și amuzantă provocare pe care am văzut-o pe Twitter în ultima vreme și constă în recreerea unor opere de artă cu obiecte găsite prin casă. 

Creativitatea nu are limite. Sau oamenii sunt încă frumoși. Nu știu.

O să las câteva dintre preferatele mele aici:

https://twitter.com/Kevin_byDesign/status/1250159727100620800

https://twitter.com/Gekko_Hopman/status/1247612696649961473

puțin offtopic despre răutate, interneți și jet

Acum câteva zile voiam să postez pe reddit și am observat că în dreapta editorului, există o listuță cu sfaturi pentru o experiență cât mai bună pe site, iar primele două sunt acestea:

1.remember the human

2.behave like you would in real life

Mi s-a făcut oleacă greață și mă gândeam așa, în ce lume trăiesc dacă avem nevoie să ni se amintească faptul că suntem oameni.

M-am gândit să scriu despre asta atunci, dar mă bucur că nu am făcut-o, pentru că acum a apărut JET, melodia Lorenei Lupu, care nu mă așteptam să aibă comentarii încurajatoare. Fiind deja o persoană controversată, cumva cred că și cel mai nobil gest pe care l-ar face ar atrage atenție negativă și înjurii. Dar totuși….

Internetul dezumanizează și scoate ce-i mai rău din noi, asta e concluzia mea.

Mereu am avut teoria asta că toți oamenii sunt de treabă dacă ai răbdare să-i cunoști și în același timp toți sunt de căcat dacă le oferi ocazia. Dacă le creezi mediul sau contextul potrivit, o să fie cât de căcat pot fi ei. Un munte de căcat dacă se poate. Everestul e nimic pe lângă omul de căcat. Câte lucruri bune s-ar putea face în lumea asta dacă toată ambiția asta de a fte capra vecinului cu orice preț ar fi redirecționată spre acțiuni mai sănătoase….

Oferă-i omului anonimitate. Dă-i o mască și aruncă-l în mulțime, fără responsabilități și consecințe. O să mănânce pe cineva de viu și apoi o să se laude cu asta.

Așa e Internetul. 

Toți avem frustrări, complexe, bagaje emoționale, așa că să defulezi sub anonim e cel mai ușor și la îndemână lucru. 

Totuși, încep să cred la noi sunt mai exagerate sentimentele astea sau suntem mai nesimțiți de fel.

În ultimul an am petrecut mult timp pe Reddit și Twitter, cât mai departe de români și nicăieri nu am văzut  se arunce cu vorbe atât de grele ca pe Youtube-ul și forumurile românești. Eu sunt țață rău uneoridar n-am ajuns niciodată   cert la cuțite cu un străin.

Certurile cu străini sunt mai mult niște contraziceri pe un ton respectuos sau măcar lipsite de ad hominem. 

Suntem o nație și nervoși, înveninați, invidioși. Altă concluzie.

Eu despre melodia Lorenei nu mă simt în măsură să vorbesc. Am ascultat ciudățenii mai mari în adolescență. Mesajul mi-a plăcut însă și nu l-am asociat cu videochat-ul neapărat. Pentru că am auzit și eu des la viața mea: zâmbește că așa e frumos, machiază-te că de aia ești fată (iar după ce am început să-mi dau și eu o dungă cu eyeliner-ul pe ochi, aceeași persoană mi-a zis: nu înțeleg de ce voi fetele vă machiați, of, nu mai există fete naturale) și alte aberații despre cum ar trebui să fiu, ce ar trebui să vreau, ce ar trebui să-mi placă, doar pentru că sunt de sex feminin. Rock-ul nu-i pentru fete, doamne, sunt băiat și nu am eu așa poză la avatar (țin minte asta de când aveam vreo 14 ani și poză cu chuck schuldiner), unghiile vopsite în negru sunt urâte, de ce nu porți și tu o fustă? de ce nu porți cercei? Curentul feminist (actual) nu mă interesează, situația videochatistelor nici atât, doar mi s-au părut mie relatable versurile.

Mă amuză, dar parcă mai tare mă scârbesc comentariile de la video-ul ei. Mai ales gloata asta, sărită din copaci, care se comportă de parcă ei ascultă numai muzică clasică în timpul liber. Cred că fac parte din aceeași tipologie care înjură manelele pentru că promovează incultura, în timp ce ascultă muzică românească de la radio care abundă în aceleași teme.

Putea să fie absolut orice melodie a oricărui artist acolo, eu nu pricep cum poți să urăști atât de mult un om care nu ți-a greșit cu nimic în viață. E o ură de-a dreptul sinistră, stupidă, irațională.

Una e să ai o părere și să-i comentezi băi, nu-mi place, melodia e monotonă, versurile sunt seci, e filmat cu un cartof, ți-am dat dislike și am ieșit.

Alta să denigrezi efectiv artistul, să te iei de viața lui, de frustrările lui (de parcă nu toată arta se naște din frustrare, de parcă nu emoția negativă e catalizatorul ei), de felul în care arată, de realizările lui, de faptul că e trist și singur. 

Cum naiba a ajuns o normalitate să hărțuiești un om care consideri că are probleme?

Cum poți să uiți că e om doar pentru că a pus o melodie pe Youtube care ți se pare ție cringe?

Sigur, atunci când postezi ceva pe internet îți asumi că o să primești tot felul de păreri, dar ce se întâmplă la noi e prea mult. 

Cred că sunt multe feluri de retardare, dar cele mai grave le suferă oamenii ăștia. O fi și asta o metodă de catharsis. Mai ieftin abonamentul la Internet decât o ședință de terapie, ce-i drept. Dar totuși, timpul e prețios, de ce l-ai pierde urmărind o persoană care nu te inspiră cu nimic și despre care ai o părere extraordinar de proastă dacă nu ai fi vreun psihopat, care are o plăcere de a dușmăni și de a face rău? M-a amuzat cel mai tare un comentariu despre cât de ratată e ea, despre cum nu o știe nici dracu, nici că a scris cărți, nici că are blog, nici că e actriță, mi s-a părut de-o ironie … sinistră. Doar gândiți-vă puțin că omul ăsta are 100 de like-uri la un comentariu în care înșira istoria tipei, despre care ,,nimeni nu știe nimic”… 

Personal, nu cred că e ceva mai scârbos în lumea asta decât lipsa empatiei.

Dacă-mi amintesc bine pe ea o pozase cineva în metrou. Mi se pare groaznic să nu poți ieși din casă fără să te simți urmărit. Melodia asta poate fi ușor luată ca un strigăt de disperare sau un răspuns la mizeriile care i s-au întâmplat în ultima vreme. Când vezi că un om e hărțuit și te bucuri, fii sigur că ai mari probleme.

Da, dar și-o merită! ar zice o voce de cocalar cu bale în colțul gurii. Nimeni nu merită. Nu a dat în cap. Nu cred că a avut vreo intenție rea. Adică da, pentru unii să-și vadă e mucii lor e ceva tragic. N-a băgat mâna în buzunarul nimănui ca să realizeze videoclipul ăsta. Nu a cerut niciun ban pentru vizualizarea lui, cel puțin mie. N-am înțeles niciodată oamenii care se revoltă la conținut gratuit de pe Internet. Oamenii care într-adevăr cauzează probleme în societatea asta, nu prea sunt băgați în seamă. S-au terminat problemele în România, asta o fi cea mai gravă? Rar am mai văzut efect de turmă atât de penibil. 

Un individ mi-a comentat că e sătul de baba asta care a împuțit Bucureștiul. Vă zic eu, putoarea vine de la voi ăștia lipiți de scaune, care nu mai faceți diferența dintre televiziune și Internet. Unele comentarii sună de parcă cineva a intrat cu bocancii la ei acasă și i-a obligat să asculte melodia. Haterii (mi-e și scârbă să folosesc termenul ăsta în 2020) trebuie să afle și ei că așa cum pot zapa telecomanda în fața televizorului, așa pot schimba și canalul pe Youtube cu ajutorul mouse-ului și al degețelului magic. Am evoluat… în teorie.

Mie când nu-mi place un om, nu-l urmăresc. Eventual, îi mai dau un dislike și-mi văd de treabă. Uneori mai las și un comentariu, dar fără intenția de a schimba mentalități. Mai există oameni care nu-mi plac, dar îi urmăresc pentru că îi admir pe plan profesional. Nu trebuie să fii incapabil de a separa artistul de artă sau omul de munca lui. Nu trebuie nici măcar să-ți placă toți artiștii și să apreciezi toate rahaturile din lumea asta. Și din nou, una e să faci o glumiță, alta să defulezi într-o secțiune de comentarii sau, mai rău, în mesaje private. 

Și totuși, ce cred ei că obțin? O reduc la tăcere? Îi demonstrează că ce face ea nu e artă și își spune artistă degeaba? Hateri mici (ce scârbă mi-e de termenul ăsta, cum vă suportați?), dacă a reușit să stârnească atâtea sentimente în voi, e artă. Arta nu trebuie să fie frumoasă, agreabilă, arta trebuie să te facă să simți ceva. Și voi simțiți la greu :))

A, apropo, un citat mișto din Doamna Apelor de Phillipa Gregory, ca să nu fiu 100% offtopic:

“Any woman who dares to make her own destiny will always put herself in danger.”

Let the hate begin.

5 hashtag-uri de urmărit pe Instagram în sesiune

Voiam să mă apuc de treabă, când mi-am zis: ce-ar fi să fac ceva nou și rar întâlnit pe Julietts și să scriu un articol spontan despre cum pierd eu timpul pe Instagram în loc să fiu productivă?

Apropo de productivitate, o chestie care-mi place mult în ultimul an la Instagram e această secțiune unde poți vedea cât timp petreci zilnic pe aplicație – ceva superutil pentru orice persoană care încearcă să reducă timpul petrecut online. Eu zic sincer că m-am speriat când am descoperit secțiunea asta, pentru că media mea era la 3 ore/zi. Bine, asta și pentru că în acea perioadă foloseam Insta Direct în locul Messenger-ului, dar tot este foarte mult timp defenestrat.

Cum ajungi aici?

Profil -> glisează spre stânga -> Activitățile tale.

Acum să vorbim despre Studygram.

Îmi place că există persoane atât de pasionate de ceea ce învață încât caută metode cât mai creative de a se ține de treabă.

Uneori nu am motivație nici să respir, stau și dau scroll până când găsesc, din greșeală, o postare de om productiv care parcă îmi dă o palmă și urlă la mine. Mă simt atât de prost încât am parcă am așa un mic impuls de a deveni producitvă.

(Adevărul e că sunt puțin cam competitivă și se umflă tărâța în mine.)

Dar ideea e că dacă tot pierzi timpul scrolland, poți face în așa fel încât sa rămâi și cu ceva bun din asta. 

M-am gândit ce hashtag-uri am urmărit în ultima vreme legate de studiu, că tot se apropie sesiunea, și am găsit asta:

1) #studysnack – sau orice alt tag cu healthy în el.

Nu știu despre alții, dar eu când stau acasă, fie că învăț sau nu, mănânc încontinuu, așa că o mică doză de vinovăție e binevenită atunci când mă pregătesc să atac o nouă pungă de chipsuri.

Oamenii care fac mâncarea sănătoasă să arate apetisantă sunt niște înjeri pe pământ. 

2) #studydiary – ce poate fi mai motivațional decât să citești experiențele altora? sunt multe persoane care își documentează experiența, vorbesc despre ce a funcționat la ei și ce nu, ofera sfaturi despre organizare, motivație, am văzut până și postări personalizate persoanelor cu diferite problemele de învățare (ADHD, ADD etc).

3) #100daysofproductivity – se zice că e mai probabil să duci până la capăt un lucru de care ai anunțat în mod public că te apuci, asta pentru că simți că ai o responsabilitate mai mare știindu-te stalkerit și judecat din umbră, mie postările de la hashtag-ul ăsta mi se par foarte inspiratoare. 

4) #studyromania – comunitatea românească de Studygram este micuță, abia la început, dar cred că merită încurajată și poate, cine știe, poți să te alături ei :D.

Eu încurajez pe oricine sa creeze un astfel de cont. Cred că cea mai ușoară metodă de a învăța e de a te preface că-i înveți pe alții.

Dacă nu ai deloc chef de învățat, poate un cont de studygram să devină motivația ta. O să te oblige măcar să depui mai mult efort când îți scrii notițele, ca să dea bine în feed :)).

5) #study + subiectul studiat de tine – asta te ajută în special dacă studiezi o limbă străină, sunt destul de multe persoane dispuse să-ți sară în ajutor cu sfaturi, să discute cu tine, să te corecteze etc.

Am fost surprinsă să aflu că există străini care învață româna de bunăvoie, fără să aibă vreo legătură de sânge cu românașii și nu au prejudecati despre noi, din contra…. sunt la curent cu situația politică, economică și visează (da) să ajungă aici. 

Well, that’s all, folks.

Acum, dacă tot dai scroll pe Instagram, poți s-o faci într-un mod util, urmărind oameni muncind și simțindu-te prost că ești o lepră leneșă, aflând rețete noi de snackuri sănătoase și rapide sau devenind un studygrammer.

Good luck!

Bookstagram | Goodreads 

un cuvânt pe zi

Poate ați observat, activitatea paginii Un cuvânt pe zi a cam luat sfârșit, teoretic. Practic, am început să redistribui cuvinte vechi, pe care le postasem când pagina nu era prea vizibilă și încă mă gândesc ce să fac cu ea de acum încolo, pentru că nu aș prea vrea să o abandonez.

În primul rând, pentru că nu mă așteptam ca pagina să ajungă la atât de multe persoane – 3.327 urmăritori și continuă să crească – mai ales că eu nu am promovat-o decât în cercul meu de prieteni.

Impactul săptămânal organic al postărilor a depășit de multe ori 10.000 de afișări, ceea ce din nou, pentru mine e ceva extraordinar, având în vedere tipul paginii și promovarea aproape inexistentă.

Dacă nu știți despre ce este vorba, puteți citi o mică introducere aici.

Mențiuni ♥

Multe cuvinte au fost extrase din cărțile pe care le-am citit în ultimul an și care mi s-au părut mie mai interesante, nefolosite sau care sunt chiar folosite, dar nu cu sensul din dicționar.

Nu susțin ideea că ar trebui să folosim numai cuvinte vechi, cu sensurile stricte din dicționare; limba evoluează și asta e ok.

N-am inclus prea multe cuvinte din domenii de specialitate, și am încercat să vin, în mare parte, cu neologisme folositoare, care se pot integra în viața de zi cu zi.

Recunosc, de multe ori nu am reușit din cauza lipsei de timp sau de inspirație, așa că am trântit câte o definiție la îndemână. Faptul că limba română e plină de sinonime m-a ajutat enorm.

Nu susțin nici ideea că ar trebui să vorbim în termeni pompoși, cred că e suficient să ne înțelegem între noi.

De aceea unele cuvinte le-am pus pentru amuzament. Am avut și câteva regionalisme. Nu am vrut să fie o treabă foarte formală.

Mi s-a părut interesant că de cea mai multă atenție s-au bucurat cuvinte care sunt, de fapt, foarte cunoscute sau cuvintele nemaiauzite, dar inutile, precum peripatetician, care a făcut furori.

Eu sunt mulțumită că am reușit să stârnesc câtorva persoane curiozitatea și interesul pentru limba română. Sau, mă rog, pentru ce am făcut eu acolo. Când am pornit chestia asta, cineva m-a întrebat: cui crezi că-i pasă?

Sincer, inițial nici nu aveam pretenția să-i pese cuiva, o făcusem mai mult pentru mine, de asta nici nu am promovat-o.

Dar se pare că persoanelor care au scotocit dicționare ca să mă ajute să fiu la zi, care mi-au scris în privat pentru detalii sau cu detalii în plus despre cuvintele postate, care mi-au trimis fraze întregi formate din cuvinte învățate de pe pagină ca să verific dacă le-au folosit în mod corect, care, care, care…

Au fost oameni care mi-au distribuit în fiecare zi postările, chiar și pe acelea care arătau jalnic sau în care aveam greșeli vizibile. Iar din cele 365 de cuvinte adăugate, mai mult de 50 au fost propuse de diferiți urmăritori ai paginii. Le mulțumesc tuturor pentru ajutor și interesul arătat ♥.

Am ținut cont de sugestiile primite, dar am avut și câteva comentarii acide cărora nu le-am văzut rostul. Până la urmă e doar o pagină de Facebook. Poate face oricine alta mai bună oricând dorește, nu am inventat eu conceptul și nu e nimeni obligat să-l urmărească. Într-un fel m-au amuzat acele comentarii, dar într-un fel mi-au stârnit milă. Mi se pare puțin absurd să fii supărat pe o pagină de 3 000 de like-uri care nu are nici măcar o intenție rea.

Am avut impresia că a făcut o chestie spontană, pentru că într-o zi mi-am zis: gata, eu mă apuc de asta si cam asa a inceput tot. Dar, în timp ce făceam ordine, am găsit un caiet din 2013 – un jurnal de lectură în care notam zilnic cuvinte și expresii care mi se păreau interesante. Pot să zic că ideea asta o aveam de mult acolo, undeva, și că acum doar mi-am făcut damblaua. Am învățat și mi-am făcut și prieteni, deși a doua nu era în plan.

E un motiv pueril de mândrie, dar să faci un lucru zi de zi, timp de un an, fără un plan bine stabilit înâinte și oricât de ocupat ai fi, nu e atât de ușor. Pentru mine a fost un mic exericițiu de ambiție, căci rare au fost dățile în care am reușit să găsesc mai multe cuvinte într-o singură zi, ca să programez postări din timp. Iar singurele dăți în care nu am postat au fost destul de recente, când a avut Facebook-ul probleme tehnice. Atunci mi-am dat și seama cât de fragil și nesigur e să clădești orice pe Internet, cât de ușor ți se poate distruge ”munca” 😀

De asta o să o las mai moale cu proiectele online. Pagina își va continua activitatea, în ce fel încă nu știu, singurul lucru pe care îl știu e că nu zilnic.

Am scris articolul acesta pentru că mi s-a părut corect să vin cu niște concluzii de final de proiect, niște lămuriri și observații.

Dacă descoperiți cuvinte interesante și vreți să le vedeți pe pagină, mesajele sunt încă deschise ♥.

FACEBOOK | INSTAGRAM

#7BooksILove

Recent am participat pe Twitter la o provocare –#7BooksILove – ideea era să postezi în fiecare zi câte o copertă a unei cărți iubite alese la întâmplare, fără alte comentarii sau explicații.

Pentru că astăzi este 23 aprilie – ziua internațională a cărții și a drepturilor de autor, m-am gândit să postez cărțile alese și aici.

Nu o să pun tweet-urile pentru că wordpress-ul le așază foarte prost în pagină,

dar cam acestea sunt:

Voi cum sărbătoriți Ziua Cărții? 😀

de ce ar trebui să înveți #uncuvantpezi

Un cuvânt pe zi este un proiecțel pe care îl am în minte de mult timp. Desigur, conceptul nu este unul nou, nici original. Inspirația am găsit-o pe un site englezesc și primul lucru pe care l-am făcut a fost să verific dacă există așa ceva și în limba română. Am descoperit că au fost, de-a lungul anilor, multe tentative de campanii cu același scop, însă toate au fost abandonate în scurt timp. Așa că m-am decis să creez această pagină de Facebook și să fiu prima care ține în viață acest concept măcar 365 de zile.

În fiecare zi, timp de un an, voi urca o imagine cu un cuvânt din limba română alături de una dintre definițiile sale, unele cuvinte fiind prea complexe pentru a putea fi cuprinse într-o poză.

De ce ar trebui să înveți un cuvânt pe zi?

Pentru că nu avem o țară perfectă, dar avem o limbă frumoasă.

Pentru că îți îmbogățești vocabularul și îți antrenezi memoria în același timp.

Pentru că mă chinui să creez un conținut atrăgător, căruia să nu-ți fie rușine să-i dai share.

Pentru că toți folosim cuvinte pe care nu am avut niciodată curiozitatea să le căutăm în dicționar.

Pentru că e ușor. Trebuie doar să urmărești pagina de Facebook de aici sau contul de Instagram de aici. Voilà!

mic sfat instagramic

O chestiuță care a început să mă calce pe nervi de câteva luni pe Insta Story sunt aceste mizerii de postări:

Ce se întâmplă în această poză: cineva vede o postare a unui artist, îi place, și se gândește că ar fi frumos și onorabil să facă o captură de ecran și să-i ascundă autorul.

Inițial am crezut că am de-a face cu un caz izolat și am tot trecut cu vederea. Dar recent am intrat la InstaStory-urile de la Explore, lucru pe care nu îl fac în mod normal, și am văzut alte două mizerii din astea, consecutive, de la persoane cu mii de followers. În concluzie, este un mic efect de turmă.

În primul rând, nu înțeleg de ce ai ascunde sursa în condițiile în care este absolut evident că poza nu îți aparține. 

În al doilea rând, bineînțeles că e mult mai ușor să fii un căcat cu ochi decât să faci un minim efort și anume:

  1. Să folosești funcția de repost.
  2. Să dai un tag în poză sau în descriere.
  3. Sau pur și simplu SĂ NU ACOPERI SURSA/SEMNĂTURA/AUTORUL, golanco.

Uau, ce greu a fost, am transpirat toată numai scriind aceste instrucțiuni extrem de dificile, pfiu.

Dar pe bune, dacă faci și tu parte din acest cor de găini bete, încearcă chestia aia abstractă numită empatie și pune-te 5 minute în pielea unei persoane care muncește poate ore sau zile întregi la o lucrare, pe care tu o furi și o mâzgălești pentru două vizualizări.

Sunt sigură că atunci când citești o carte, te interesează și autorul ei. Sau persoana care a tradus-o. Când te uiți la un film, cauți să vezi cine e regizorul și cum se numesc nenorociții ăia de actori. Când asculți o melodie, apreciezi artistul și te consideri fana lui. Așa că de ce atunci când vezi o pictură, un desen, o fotografie mai interesantă, procedezi așa?

Instagram nu mai este de mult o simplă aplicație pentru poze, a devenit o unealtă de marketing, un mijloc de promovare a multor artiști, fotografi sau mici antreprenori, iar eu nu pot să înțeleg de ce ți-ai pierde timpul în felul ăsta, când poți să ajuți un om, a cărui muncă o apreciezi?

oameni cărora trebuie să le dai unfriend în noul an

Pentru o bună funcționare a sistemului dvs nervos, recomand o curățenie periodică in lista de prieteni și ceai de tei. 

Știu că este luna aprilie, dar 2018 este încă la început, așa că m-am gândit să fac o listuță cu oameni cărora le-am dat unfriend pe Facebook slash viața reală, și să te invit să faci la fel.

Eu una am devenit foarte selectivă, nu mai am energie și timp să citesc orice îmi pică-n fața ochilor, și mai ales de la persoane de genul ăsta:

Dumb And Dumber GIF - Find & Share on GIPHY

Da, acesta este primul tip de user căruia i-am dat unfriend cu lopata – haterul; și nu-mi vine să cred că moda asta nu a apus încă. Cu toții cred că am avut măcar un exemplar din această specie de șerpe în listă. Acest scăpat-în-cap nu are nicio plăcere în lumea asta, are o părere (negativă) despre orice, iar singurul lucru pe care știe să-l facă este să critice orice lucru care are tupeul să existe în jurul lui. Acest adult cu întârzieri hormonale, nu pare să aibă glas sau vreo ocupație în viața reală, motiv pentru care nu o să înceteze niciodată să te uimească cu frecvența cu care postează sau agresivitatea cu care abordează fiecare subiect. Nu mă înțelegeți greșit, și eu am stofă de hater-iță, dar una e să nu agreezi niște subiecte și alta să-ți petreci majoritatea timpului scriind texte pline de ură față de cele mai stupide și banale lucruri. Cred că trebuie să ai mult timp liber și ceva lipsuri (atenție, magneziu, femei, neuroni) ca să ajungi să ai un asemenea comportament.

Al doilea tip este o specie de oaie șerpească ce nu face diferența dintre realitate și ficțiune, nu face conexiuni și bineînțeles, nici măcar nu ar pune vreodată la îndoială ceea ce citește pe site-urile lui dubioase, pentru că-i pesedist la cap. Oaia nerușinată distribuie articole aberante și dezinformatoare, are comentarii agramate, tupeu să se ia la trânta cu tine dacă-i comentezi și drept de votAcesta este unul dintre cei mai răspândiți paraziți ai facebook-ului românesc și poți intra în contact cu el foarte ușor la orice postare despre politică și religie.

Iar ultimul tip se referă la absolut orice persoană care promovează lucruri care nu te reprezintă, în care nu te regăsești, care te fac să te simți inconfortabil sau care, pur și simplu, nu te interesează. Selfie-uri, citate din cărți mediocre, articole de pe bloguri de coafeze, vegani agresivi, foști, orice ar fi, fă-ți un bine și dă unlike, unfriend, unfollow sau chiar block cu găleata. Social media ar trebui să fie un loc în care să te relaxezi împreună cu oamenii pe care îi cunoști sau să socializezi cu oameni cu care ai pasiuni comune și de la care ai ce învăța. E singurul loc în care poți filtra proștii. Știu o grămadă de lume care în loc să folosească butonul magic click dreapta delet, stau și enervează că există asemenea indivizi în lume. Fraților, unfriend & chill.

PE CARE

Bun venit pe Internetz, aici toată lumea are acces la informație. Unii sunt conștienți de asta și învață sistematic. Pe alții îi doare-n pulă și pe mine mă doare-n pulă de ei. Aici avem Facebook-ul, locul unde oamenii socializează și se împart în tot felul de grupări teroriste: familie, colegi și grammar nazi.

Grammar nazi sunt acei oameni triști a căror singur scop în viață este de a corecta greșelile gramaticale ale altora, lucru care-i face să se simtă foarte inteligenți și superiori. Vorbesc cu acel soi de grammar nazi aparte, a cărui activitate are loc mai mult în online, și care constă în a distribui memes cu PE CARE, articole de pe diacritica și a face 3 copii pe zi să plângă, ca să simtă că au făcut ceva cu viața lor.

Cred că cu toții avem momente de grammar nazi. Eu mor când aud vroiam, servici și nu se merită, dar dacă ești genul de om care nu poate participa altfel la o conversație decât corectând greșeli gramaticale, te furnică în fund sau simți o neliniște crescândă atunci când vezi că “Someone is typing a message…” și ești mereu pregătit să analizezi totul, înseamnă că ai rămas de tot în urmă și vezi că îți crește și un beculeț pe cap.

Poftim, uite o viață. Du-te și fă ceva frumos cu ea. Cum ar fi prieteni. Pasiuni reale. Și ținte mai înalte decât gramatica de clasa a 4-a.

Am o listă impresionantă de greșeli pe care le fac intenționat, pentru că sunt pe internet, cu prietenii mei, nu într-un examen, nu scriu declarații, nici eseuri argumentative și n-am nimic de demonstrat nimanui. Am o idee, o spun și cui nu-i place să mă pupe. Cine stă să-mi analizeze ideile prin prisma gramaticii sau argoului folosit, îmi pare rău, dar nu suntem pe aceeași lungime de undă, așa că te rog să te retragi, încet, și să-mi arunci un Bounty din mers.

Trăim in era informației și oricine poate învăța să scrie corect din două click-uri pe google. Dacă omul nu scrie corect pe facebook, uite ce ar putea să însemne:

  • îl doare-n pulă
  • se grabește și îl doare-n pulă

Sau că aveți prea mult timp liber și vă pasă prea mult de niște lucruri care nu ar trebui să te afecteze în niciun fel.

Cred ca trebuie să fii foarte idiot să nu faci diferența dintre scris lejer, greșeală de tastat si gramatică de baltă.

Cât timp nu comentezi pe blogul meu, simte-te liber să îți scrii partikip în frunte.