puțin offtopic despre răutate, interneți și jet

Acum câteva zile voiam să postez pe reddit și am observat că în dreapta editorului, există o listuță cu sfaturi pentru o experiență cât mai bună pe site, iar primele două sunt acestea:

1.remember the human

2.behave like you would in real life

Mi s-a făcut oleacă greață și mă gândeam așa, în ce lume trăiesc dacă avem nevoie să ni se amintească faptul că suntem oameni.

M-am gândit să scriu despre asta atunci, dar mă bucur că nu am făcut-o, pentru că acum a apărut JET, melodia Lorenei Lupu, care nu mă așteptam să aibă comentarii încurajatoare. Fiind deja o persoană controversată, cumva cred că și cel mai nobil gest pe care l-ar face ar atrage atenție negativă și înjurii. Dar totuși….

Internetul dezumanizează și scoate ce-i mai rău din noi, asta e concluzia mea.

Mereu am avut teoria asta că toți oamenii sunt de treabă dacă ai răbdare să-i cunoști și în același timp toți sunt de căcat dacă le oferi ocazia. Dacă le creezi mediul sau contextul potrivit, o să fie cât de căcat pot fi ei. Un munte de căcat dacă se poate. Everestul e nimic pe lângă omul de căcat. Câte lucruri bune s-ar putea face în lumea asta dacă toată ambiția asta de a fte capra vecinului cu orice preț ar fi redirecționată spre acțiuni mai sănătoase….

Oferă-i omului anonimitate. Dă-i o mască și aruncă-l în mulțime, fără responsabilități și consecințe. O să mănânce pe cineva de viu și apoi o să se laude cu asta.

Așa e Internetul. 

Toți avem frustrări, complexe, bagaje emoționale, așa că să defulezi sub anonim e cel mai ușor și la îndemână lucru. 

Totuși, încep să cred la noi sunt mai exagerate sentimentele astea sau suntem mai nesimțiți de fel.

În ultimul an am petrecut mult timp pe Reddit și Twitter, cât mai departe de români și nicăieri nu am văzut  se arunce cu vorbe atât de grele ca pe Youtube-ul și forumurile românești. Eu sunt țață rău uneoridar n-am ajuns niciodată   cert la cuțite cu un străin.

Certurile cu străini sunt mai mult niște contraziceri pe un ton respectuos sau măcar lipsite de ad hominem. 

Suntem o nație și nervoși, înveninați, invidioși. Altă concluzie.

Eu despre melodia Lorenei nu mă simt în măsură să vorbesc. Am ascultat ciudățenii mai mari în adolescență. Mesajul mi-a plăcut însă și nu l-am asociat cu videochat-ul neapărat. Pentru că am auzit și eu des la viața mea: zâmbește că așa e frumos, machiază-te că de aia ești fată (iar după ce am început să-mi dau și eu o dungă cu eyeliner-ul pe ochi, aceeași persoană mi-a zis: nu înțeleg de ce voi fetele vă machiați, of, nu mai există fete naturale) și alte aberații despre cum ar trebui să fiu, ce ar trebui să vreau, ce ar trebui să-mi placă, doar pentru că sunt de sex feminin. Rock-ul nu-i pentru fete, doamne, sunt băiat și nu am eu așa poză la avatar (țin minte asta de când aveam vreo 14 ani și poză cu chuck schuldiner), unghiile vopsite în negru sunt urâte, de ce nu porți și tu o fustă? de ce nu porți cercei? Curentul feminist (actual) nu mă interesează, situația videochatistelor nici atât, doar mi s-au părut mie relatable versurile.

Mă amuză, dar parcă mai tare mă scârbesc comentariile de la video-ul ei. Mai ales gloata asta, sărită din copaci, care se comportă de parcă ei ascultă numai muzică clasică în timpul liber. Cred că fac parte din aceeași tipologie care înjură manelele pentru că promovează incultura, în timp ce ascultă muzică românească de la radio care abundă în aceleași teme.

Putea să fie absolut orice melodie a oricărui artist acolo, eu nu pricep cum poți să urăști atât de mult un om care nu ți-a greșit cu nimic în viață. E o ură de-a dreptul sinistră, stupidă, irațională.

Una e să ai o părere și să-i comentezi băi, nu-mi place, melodia e monotonă, versurile sunt seci, e filmat cu un cartof, ți-am dat dislike și am ieșit.

Alta să denigrezi efectiv artistul, să te iei de viața lui, de frustrările lui (de parcă nu toată arta se naște din frustrare, de parcă nu emoția negativă e catalizatorul ei), de felul în care arată, de realizările lui, de faptul că e trist și singur. 

Cum naiba a ajuns o normalitate să hărțuiești un om care consideri că are probleme?

Cum poți să uiți că e om doar pentru că a pus o melodie pe Youtube care ți se pare ție cringe?

Sigur, atunci când postezi ceva pe internet îți asumi că o să primești tot felul de păreri, dar ce se întâmplă la noi e prea mult. 

Cred că sunt multe feluri de retardare, dar cele mai grave le suferă oamenii ăștia. O fi și asta o metodă de catharsis. Mai ieftin abonamentul la Internet decât o ședință de terapie, ce-i drept. Dar totuși, timpul e prețios, de ce l-ai pierde urmărind o persoană care nu te inspiră cu nimic și despre care ai o părere extraordinar de proastă dacă nu ai fi vreun psihopat, care are o plăcere de a dușmăni și de a face rău? M-a amuzat cel mai tare un comentariu despre cât de ratată e ea, despre cum nu o știe nici dracu, nici că a scris cărți, nici că are blog, nici că e actriță, mi s-a părut de-o ironie … sinistră. Doar gândiți-vă puțin că omul ăsta are 100 de like-uri la un comentariu în care înșira istoria tipei, despre care ,,nimeni nu știe nimic”… 

Personal, nu cred că e ceva mai scârbos în lumea asta decât lipsa empatiei.

Dacă-mi amintesc bine pe ea o pozase cineva în metrou. Mi se pare groaznic să nu poți ieși din casă fără să te simți urmărit. Melodia asta poate fi ușor luată ca un strigăt de disperare sau un răspuns la mizeriile care i s-au întâmplat în ultima vreme. Când vezi că un om e hărțuit și te bucuri, fii sigur că ai mari probleme.

Da, dar și-o merită! ar zice o voce de cocalar cu bale în colțul gurii. Nimeni nu merită. Nu a dat în cap. Nu cred că a avut vreo intenție rea. Adică da, pentru unii să-și vadă e mucii lor e ceva tragic. N-a băgat mâna în buzunarul nimănui ca să realizeze videoclipul ăsta. Nu a cerut niciun ban pentru vizualizarea lui, cel puțin mie. N-am înțeles niciodată oamenii care se revoltă la conținut gratuit de pe Internet. Oamenii care într-adevăr cauzează probleme în societatea asta, nu prea sunt băgați în seamă. S-au terminat problemele în România, asta o fi cea mai gravă? Rar am mai văzut efect de turmă atât de penibil. 

Un individ mi-a comentat că e sătul de baba asta care a împuțit Bucureștiul. Vă zic eu, putoarea vine de la voi ăștia lipiți de scaune, care nu mai faceți diferența dintre televiziune și Internet. Unele comentarii sună de parcă cineva a intrat cu bocancii la ei acasă și i-a obligat să asculte melodia. Haterii (mi-e și scârbă să folosesc termenul ăsta în 2020) trebuie să afle și ei că așa cum pot zapa telecomanda în fața televizorului, așa pot schimba și canalul pe Youtube cu ajutorul mouse-ului și al degețelului magic. Am evoluat… în teorie.

Mie când nu-mi place un om, nu-l urmăresc. Eventual, îi mai dau un dislike și-mi văd de treabă. Uneori mai las și un comentariu, dar fără intenția de a schimba mentalități. Mai există oameni care nu-mi plac, dar îi urmăresc pentru că îi admir pe plan profesional. Nu trebuie să fii incapabil de a separa artistul de artă sau omul de munca lui. Nu trebuie nici măcar să-ți placă toți artiștii și să apreciezi toate rahaturile din lumea asta. Și din nou, una e să faci o glumiță, alta să defulezi într-o secțiune de comentarii sau, mai rău, în mesaje private. 

Și totuși, ce cred ei că obțin? O reduc la tăcere? Îi demonstrează că ce face ea nu e artă și își spune artistă degeaba? Hateri mici (ce scârbă mi-e de termenul ăsta, cum vă suportați?), dacă a reușit să stârnească atâtea sentimente în voi, e artă. Arta nu trebuie să fie frumoasă, agreabilă, arta trebuie să te facă să simți ceva. Și voi simțiți la greu :))

A, apropo, un citat mișto din Doamna Apelor de Phillipa Gregory, ca să nu fiu 100% offtopic:

“Any woman who dares to make her own destiny will always put herself in danger.”

Let the hate begin.

end of the year book tag

Am văzut acest tag la Ariel Bissett și mi-au plăcut întrebările, așa că m-am gândit să-l fur.

1) Există vreo carte pe care ai început-o anul acesta și pe care vrei să o termini până la sfârșitul anului?

Am crezut că am început anul acesta Lupul de stepă de Herman Hesse, până am ajuns la un pasaj și am avut un dejavu, am știut în momentul acela că e cel puțin a 3-a oară când încerc să citesc cartea asta și nu înțeleg de ce, mereu o abandonez. Aș vrea sa o termin și mi-o iau de pe cap, pentru că pare o carte bună, deși pentru mine nu e deloc memorabilă. Fac ce fac, și tot la ea ajung. Nu știu dacă voi mai reuși s-o termin anul acesta, totuși.

Jucătorul de șah de Zweig, din nou, as vrea sa o termin pentru că e subțirică și interesantă, dar cred că m-am săturat eu de clișeul ăsta cu intelectualul singuratic, geniul neînțeles, alesul lui dzo.

2) Ai vreo carte iernatică, care să facă trecerea către finalul anului?

În vară am dat de Iarna vrajbei noastre de Steinbeck și mi-am promis de atunci că o s-o citesc în decembrie.

Însă recent am descoperit Un altfel de Crăciun de John Grisham și încă câteva cu tematica asta, mai copilăroase.

Stau pe gânduri încă, dacă să-mi rup din puținul timp liber ca să citesc cărțile acestea sau să le mai amân un an.

3) Există vreo apariție nouă, pe care încă o aștepți?

Nu citesc cărți noi, sunt total paralelă cu ce se întâmplă pe piața de carte din Romania în momentul acesta.

4) Numește trei cărți pe care vrei să le citești până la finalul anului.

O să numesc mai multe:

De două mii de ani…, Sebastian

Pădurea spânzuraților, Rebreanu

Iarna vrajbei noastre, Steinbeck

Picnic la marginea drumului, Strugațki

Aelita, Tolstoi

Ubik, Dick

5) Crezi că există vreo carte care te mai poate impresiona, devenind cea mai bună carte pe care ai citit-o anul acesta?

Acum, că l-am descoperit pe Dino Buzzati, cred că mult timp nu mă va mai impresiona nimic pe lume. Am mari așteptări de cărțile menționate anterior, în special de la De două mii de ani… de Sebastian, dar nu știu dacă va deveni vreuna dintre ele “cea mai bună”. Nici nu-mi place ideea asta de “carte bună”, prefer sa zic: carte preferată, o carte care mi-a plăcut mult, ce drăcie înseamnă “cea mai bună”?

6) Ai început să faci planuri de lectură pentru 2020?

Hell no! Am niște idei, dar gata cu planurile :)).

Dacă ți-au plăcut aceste întrebări, simte-te liber/ă să le hoțomănești.

despre organizare

Aș vrea să fiu genul acela de persoană care face lucrurile cum îi vine, care nu are mereu mintea plină, împarțită în zece direcții, care știe mereu ce-i cu ea și nu are nevoie de toate acestea, dar nu sunt.

Problema mea principală e ca am multe hobby-uri, și mai multe interese și foarte puțin timp liber. Mie nu-mi ajung 24 de ore, așa că trebuie să țin mereu evideța a ceea ce fac.

Nu știu la ce se gandesc alții în general când aud ‘’organizare”, pentru mine asta înseamna liste. Ordonate frumos. Prioritizate.

M-am gândit să fac o lista (ironia) cu lucruri care m-au ajutat în ultimii ani să mă mențin organizată, deși am avut și câteva perioade în care am stat foarte prost la capitolul acesta, au fost cateva lucruri care m-au readus mereu la normal:

DIGITAL

OneNote de la Microsoft

Aplicația mea preferată de aproximativ 5 ani.

Îmi place cel mai mult faptul că o pot folosi și de pe telefon, și de pe PC în același timp, și din aplicația din Windows, și pur și simplu din browser, pentru că se sincronizează instant și are sticky notes, pe care le pun pe desktop și pot să le editez de oriunde.

Mi se pare simplă, ador design-ul colorat, și că pot crea câte notebook-uri, cu câte secțiuni de foldere si cu câte liste vreau, ca pot sa scriu, sa desenez, sa modific fontul, să urc și poze sau înregistrări, atașamente 😊).

Ați prins ideea.

Sigur, am încercat și Google Keep, dar funcționează exact ca ‘Note’’ din sistemul telefonului, și nu-mi place că paginile nu sunt statice și apar in ordinea în care au fost editate. Mintea mea e simpla, are nevoie de ordine, nu să-i zboare notițele în toate direcțiile și să se zăpăcească constant.

Google Calendar mi se pare foarte simpatic, dar planificarea pe zile și ore la mine nu funcționează și nu prea am nevoie de alarme pentru asta, îl folosesc doar pentru evenimente importante.

Loop – Habit tracker.

Aproape am înnebunit căutând un habit tracker gratuit cu un design simplu. Cred ca e singura aplicație de acest gen care nu mi-a cerut să plătesc ca să pot adauga mai mult de 3-5 obiceiuri. Eu am nevoie de +10, asa ca asta e perfecta. Nu are nici reclame si iți creează si statistici în legătură cu activitățile tale.

Avantajul unui habit tracker, față de un Note, e faptul că îți creezi o serie de obiceiuri și nu faci decât să bifezi în fiecare zi pe cele pe care ai reușit să le completezi. Asta e pentru activități pe care le desfășori des, chiar zilnic, și pe care nu are rost sa le treci în fiecare zi prin alte to do’s. Bifă și pusi.

Partea buna e ca după o vreme îți intră în ritm și nu mai ai nevoie de aplicație ca să-ți aduci aminte de ele decât dacă te cheamă Julia și ai o gaură în loc de creier.

Bratara Fitness

M-am gândit să o adaug pe listă, pentru că mă ajută să fiu organizată în ceea ce privește somnul.

Întotdeauna am avut probleme la capitolul asta. Când mi-era lumea mai dragă și credeam că mi-am format în sfâșit un program, se întâmpla ceva și îmi dădeam iar viața peste cap si ajungeam din nou sa ma culc la 4-5 dimineața, lucru care-mi afecta tot.

De când cu brățara, un model simplu de Xiaomi Mi Band 2, sunt mai conștienta de ceea fac, știu exact câte ore am dormit, îmi vibrează încheietura mâinii când stau degeaba sau când îmi sună alarma, așa că nu am nicio șansă să o ratez și să-mi stric iar programul. În plus, am target de 10.000 pași pe zi, care chiar mă motivează să-mi adun acolo ‘’obiective atinse’’, să fiu activă și să dorm ca un om normal.

Listography

Dacă ești pasionat de liste, o să iubești asta!!!

Singurul lucru la care mă ajuta site-ul asta e la hrănitul obsesiei mele pentru liste, îl recomand doar pentru că știu ca majoritatea nu au auzit de el – e folosit de userii Twitter în general, iar la noi nu e prea populara platforma asta.

Îmi place ca e personalizabil și că am ocazia să mă holbez la listele altora, de unde fur o grămadă de cărți, filme, muzică și alte idei de liste, bineînțeles. Mwhaha.

HÂRTIE

Agende cu teme specifice.

Așa cum pe OneNote am câte un folder pentru fiecare hobby de-al meu, am și câte o agendă pentru fiecare… cu liste.

Știu, sunt nebună, asta tot încerc să explic. Dar m-am mai vindecat, jur.

Cele mai des utilizate sunt: una unde am listate cărțile citite, căci sunt putin paranoica și mi-e frică să nu-mi pierd vreodată contul de goodreads, așa ca ăsta e backup-ul, cum ar veni. Una cu proiecte, prezentări, examene și orice ține de mediul academic. Si una mică-mics, cu toți banii, toate cheltuielile și unde se concentrează toată zgârcenia mea.

Am o gramadă de agende de care mă ating o data pe an, dar stau frumos pe un raft și nu mă încurcă cu nimic.

Încă mi se pare ca stau bine, în trecut aveam listă pentru orice, inclusiv o listă cu toate listele pe care le aveam 😊)))).

Bullet Journal.

Am o agendă pe care mă chinui periodic să o transform în bujo, dar nu reușesc niciodată să mă țin de ea mai mult de 2-3 zile…

Ideea e genială și ar putea înlocui multe aplicații, mi se pare doar ca ocupă prea mult timp și spațiu fizic, în timp ce în aplicații șterg, o iau de la capăt oriând și nu trebuie să-mi fac griji că scriu urât. Plus că mi se pare ciudat să-l scot în public, pe unde am nevoie de el și să încep să scriu (și frumos!), când pot să fac asta din două mișcări pe telefon fără să atrag atenția nimănui.

M-am gândit să mai încerc o singură dată și să mă hotărăsc dacă e de mine sau nu, ca să nu-mi mai jumulesc agendele degeaba în viitor 😀

Dar despre asta într-un articol viitor.

Pwps.

un cuvânt pe zi

Poate ați observat, activitatea paginii Un cuvânt pe zi a cam luat sfârșit, teoretic. Practic, am început să redistribui cuvinte vechi, pe care le postasem când pagina nu era prea vizibilă și încă mă gândesc ce să fac cu ea de acum încolo, pentru că nu aș prea vrea să o abandonez.

În primul rând, pentru că nu mă așteptam ca pagina să ajungă la atât de multe persoane – 3.327 urmăritori și continuă să crească – mai ales că eu nu am promovat-o decât în cercul meu de prieteni.

Impactul săptămânal organic al postărilor a depășit de multe ori 10.000 de afișări, ceea ce din nou, pentru mine e ceva extraordinar, având în vedere tipul paginii și promovarea aproape inexistentă.

Dacă nu știți despre ce este vorba, puteți citi o mică introducere aici.

Mențiuni ♥

Multe cuvinte au fost extrase din cărțile pe care le-am citit în ultimul an și care mi s-au părut mie mai interesante, nefolosite sau care sunt chiar folosite, dar nu cu sensul din dicționar.

Nu susțin ideea că ar trebui să folosim numai cuvinte vechi, cu sensurile stricte din dicționare; limba evoluează și asta e ok.

N-am inclus prea multe cuvinte din domenii de specialitate, și am încercat să vin, în mare parte, cu neologisme folositoare, care se pot integra în viața de zi cu zi.

Recunosc, de multe ori nu am reușit din cauza lipsei de timp sau de inspirație, așa că am trântit câte o definiție la îndemână. Faptul că limba română e plină de sinonime m-a ajutat enorm.

Nu susțin nici ideea că ar trebui să vorbim în termeni pompoși, cred că e suficient să ne înțelegem între noi.

De aceea unele cuvinte le-am pus pentru amuzament. Am avut și câteva regionalisme. Nu am vrut să fie o treabă foarte formală.

Mi s-a părut interesant că de cea mai multă atenție s-au bucurat cuvinte care sunt, de fapt, foarte cunoscute sau cuvintele nemaiauzite, dar inutile, precum peripatetician, care a făcut furori.

Eu sunt mulțumită că am reușit să stârnesc câtorva persoane curiozitatea și interesul pentru limba română. Sau, mă rog, pentru ce am făcut eu acolo. Când am pornit chestia asta, cineva m-a întrebat: cui crezi că-i pasă?

Sincer, inițial nici nu aveam pretenția să-i pese cuiva, o făcusem mai mult pentru mine, de asta nici nu am promovat-o.

Dar se pare că persoanelor care au scotocit dicționare ca să mă ajute să fiu la zi, care mi-au scris în privat pentru detalii sau cu detalii în plus despre cuvintele postate, care mi-au trimis fraze întregi formate din cuvinte învățate de pe pagină ca să verific dacă le-au folosit în mod corect, care, care, care…

Au fost oameni care mi-au distribuit în fiecare zi postările, chiar și pe acelea care arătau jalnic sau în care aveam greșeli vizibile. Iar din cele 365 de cuvinte adăugate, mai mult de 50 au fost propuse de diferiți urmăritori ai paginii. Le mulțumesc tuturor pentru ajutor și interesul arătat ♥.

Am ținut cont de sugestiile primite, dar am avut și câteva comentarii acide cărora nu le-am văzut rostul. Până la urmă e doar o pagină de Facebook. Poate face oricine alta mai bună oricând dorește, nu am inventat eu conceptul și nu e nimeni obligat să-l urmărească. Într-un fel m-au amuzat acele comentarii, dar într-un fel mi-au stârnit milă. Mi se pare puțin absurd să fii supărat pe o pagină de 3 000 de like-uri care nu are nici măcar o intenție rea.

Am avut impresia că a făcut o chestie spontană, pentru că într-o zi mi-am zis: gata, eu mă apuc de asta si cam asa a inceput tot. Dar, în timp ce făceam ordine, am găsit un caiet din 2013 – un jurnal de lectură în care notam zilnic cuvinte și expresii care mi se păreau interesante. Pot să zic că ideea asta o aveam de mult acolo, undeva, și că acum doar mi-am făcut damblaua. Am învățat și mi-am făcut și prieteni, deși a doua nu era în plan.

E un motiv pueril de mândrie, dar să faci un lucru zi de zi, timp de un an, fără un plan bine stabilit înâinte și oricât de ocupat ai fi, nu e atât de ușor. Pentru mine a fost un mic exericițiu de ambiție, căci rare au fost dățile în care am reușit să găsesc mai multe cuvinte într-o singură zi, ca să programez postări din timp. Iar singurele dăți în care nu am postat au fost destul de recente, când a avut Facebook-ul probleme tehnice. Atunci mi-am dat și seama cât de fragil și nesigur e să clădești orice pe Internet, cât de ușor ți se poate distruge ”munca” 😀

De asta o să o las mai moale cu proiectele online. Pagina își va continua activitatea, în ce fel încă nu știu, singurul lucru pe care îl știu e că nu zilnic.

Am scris articolul acesta pentru că mi s-a părut corect să vin cu niște concluzii de final de proiect, niște lămuriri și observații.

Dacă descoperiți cuvinte interesante și vreți să le vedeți pe pagină, mesajele sunt încă deschise ♥.

FACEBOOK | INSTAGRAM

pygmalion & galateea

Pentru că mi s-a părut destul de interesantă cartea lui Shaw despre care am vorbit în articolul anterior, am tot căutat informații despre mitul din care a fost inspirată și am găsit câteva opere de artă pe aceeași temă.

Picturi inspirate de mitul grecesc ,,Pygmalion și Galateea” din Metamorfozele lui Ovidiu, povestea sculptorului care s-a îndrăgostit de propria sa creație. În majoritatea picturilor este ilustrat momentul în care Galateea este adusă la viață de către zeița Venus la dorința lui Pygmalion. 

Jean-Léon Gérôme (1890), Musée d’Orsay 

 

Jean Raoux (1717), Musée Fabre 

 

Louis-Jean-François Lagrenée (1777)

 

Ernest Normand (1886), Atkinson Art Gallery

 

Louis Gauffier (1797), Manchester Art Gallery

 

Henry Howard (cca. 1802), British Galleries

Lasarasu – profilul său deviantart aici (click).

 

Elisabeth Caren (2014)

Mai multe despre acest mit aici. 

Și în engleză un scurt documentar aici.

FACEBOOK | INSTAGRAM | GOODREADS.

reguli de bun simț în autobuz

În ultima perioadă sunt nevoită să circul cu autobuzul mai mult decât am fost obișnuită. Acum câteva luni am scris un articol despre golanii care se urcă cu ghiozdanul în spate în autobuz și fac ca niște panseluțe. Astăzi m-am gândit să mai vin cu câteva reguli care mi se par de bun simț, și vorbesc doar de autobuze, pentru că nu știu cum stă treaba în troleibuze, metro-uri și trenuri.

Citește asta, poate ești un idiot și nu-ți dai seama.

Al doilea lucru care mă scoate din minți, după fermoarul de ghiozdan în pleoapă, sunt oamenii care stau în ușă. Vreau să cobor din autobuz, dar hei, ceva-mi blochează ușa. Aaa, sunt oameni, care au impresia că imediat ce o să-mi găsesc loc să pun piciorul jos din autobuz, pe asfaltul fierbinte de vară, nenea o să închidă ușile și-o să plece fără ei, tăindu-mi astfel piciorul, iar săracii oameni vor fi nevoiți să stea cu o labă de picioruș în stație și să aștepte alt autobuz.

Regulă: aveți răbdare-n pula mea

Al treilea lucru nesimțit și enervant pentru mine, este VORBITUL. Sunt oameni care au impresia că poartă conversații foarte inteligente, așa că vorbesc tare, să audă toată lumea că ei au gură și păreri. O, uau, fascinant. Nu contează că ești în autobuz, restaurant sau WC public. Dacă împarți x m2 cu alți oameni, pe care nu-i cunoști, vezi-ți de treaba ta. Nu mă interesează ce ai futut aseară sau câți bani ai spart la păcănele. Ești un om pe care nu o să-l mai văd, cel mai probabil, niciodată, pentru ce te chinui să impresionezi?

Regulă: taci dracu. și du-te la psiholog.

Locul patru în topul nesimțirii îl au cei ce se holbează în telefonul tău.

Ți s-a întâmplat vreodată să stai tu liniștit în scaunelul tău, iar persoana care stă în picioare lângă tine să se holbeze efectiv în telefonul tău? Te prefaci că nu vezi, și că nu ești buricul pământului astfel încât acea privire mlădioasă să se așterne fix pe telefonul tău. Dar cu timpul senzația de paranoia se intensifică, îi vezi reflexia ochilor sgubilitici în geam și scenarii sângeroase cu Red Dragon se întâmplă. Partea amuzantă e că-i poți scrie oricând persoanei cu care vorbești: “Se holbează un ciudat în telefonul meu de-o oră” și să simți cum omul se fâstâcește și dă cu capul de toate bările până la ieșire.

Regula: nu te holba în telefoanele altora, le încalci intimitatea. poate vreau sa vorbesc despre hemoroizi, coaie de kangur și să-mi bârfesc menstruația, care-i problema ta? 

Și locul cinci revine persoanelor care nu mai au loc în propria piele de atâta importanță.

Tuturor ni s-a întâmplat cel puțin o dată în viață să nimerim în același habitat cu niște maimuțe căzute în cap care au în posesie un telefon plin de manele. Și spun manele pentru că altceva n-am fost obligată să ascult în mijloace de transport în comun până acum. DE CE? Puteam da de rockeri supărați, raperi drogați, bieberiști frezați, dar nuuu, eu dau numai de maneliști. Indiferent ce muzică asculți, ascult-o-n căști sau retrage-te din societate, că locul tău nu e aici.

Regulă: știi ce poți să faci mult mai util și intersant decât să intri pe acea ușă de autobuz? să-ți pui capul sub o roată.

dă-ți ghiozdanul jos în autobuz, bă, golanule

Nu prea circul eu cu autobuzul, dar și când o fac: e aglomerat, cald și subțioarele vecinului meu își bat joc de mine.

Dar știți, vine acel moment când se deschid ușile, o adiere de vânt parcă te mângâie pe fruntea-ți lină, coboară un nene din ușa, parcă te mai dezmorțești și simți că trăiești din nou. Ai deja gura numai lapte și miere, simți crocanța fursecului inundându-ți ființa și unicorni dansatori pe curcubee noroase extrapuf
Apoi apare EL.

E omul ăla, cu ghiozdanul în spate, care urcă într-un autobuz aglomerat și face acele mutre de vai, n-am loc. Ăh, poate pentru că ghiozdanul tău arhiplin ocupă jumătate din autobuz?

E omul ăla, de 2 metri jumate, care atunci când ți-e viata mai frumoasă îți dă un fermoar in ochi.

Lăsând mișto-ul la o parte, mi se pare un gest al naibii de nesimțit, dar cel mai adesea cred că inconștient, să te urci cu ghiozdanul în spate într-un autobuz și să ai impresia că oamenii nu te înjură.

Dă-l naibii jos și ține-ți-l între picioare. Pe lângă faptul că ocupi spațiu cât o gravida cu tripleți, mai și împingi și lovești ca un salbatic pentru că nu ai loc.

Indiferent ca te simți sau nu cu musca pe căciulă, amintește-ți de mine când aștepți un autobuz în stație și pune-ți urmatoarele întrebări:
– am un ghiozdan sălbatic care e posibil să amenințe bunăstarea cetățenilor cu care am de gând să împart acest mijloc de transport în comun? da sau nu. daca e cu da, remove.
– put?

horoscop 2016 a la julietts

Mi-am promis că intru nesimțită-n noul an, așa că uite-mă.

Capricorn – ești atât de incăpățânat incât poți întoarce lumea cu susul în jos in doi timp și trei mișcari. anul acesta va fi bun cu tine, iți vei muta lumea pe tavan, dar vei cădea in cap când îți vei da seama că efortul constă in a rămâne acolo, drumul fiind cel mai simplu. recomandari: înghețată și pungi cu gheață.

Vărsător – întotdeauna ai fost o persoană rece, anul acesta se pare că gheața din inima ta s-a topit… dar nu-i nimic! ca in fiecare an, și 2016 ți-a păstrat un sloi nou, neatins de flacăra niciunui sentiment. recomandări: congelator nou și durere de fund feroce.

Pesti – ai o personalitate flexibilă, te adaptezi ușor în orice situație, ai fi în stare să te simți ca acasă în orice mediu. mai puțin acasă la soacră-ta. 2016 îți va aduce o soacră ! asigură-te că ești un om perfect din toate punctele de vedere și ascultă-i toată discografia lui Fuego inainte să pleci la luptă. recomandare: un buchet de panseluțe, asipirină, vodkă, cuțât, bloc de 12 etaje

Berbec – coarnele tale ondulate te fac să ai impresia că ești o persoană rafinată. până-ți observi mărarul dintre dinți. 2016 îți aduce o lopată cu care să-ți scoți mărarul din măsele, in caz că te simțeai prea important ! recomandare: pungă cu gheața și colgate cu aromă de lopată

Taur – bani, bani, bani. tu ești motivul pentru care incă mai există loterii in lumea asta. 2016 iți aduce alarme false de câștiguri la loto. bucură-te de infarcturi ! recomandare: țuică pentru reglarea tensiunii, ceai de tei

Gemeni – ești percepută ca o persoană cu două fețe, dar toată lumea știe că simptomele tale de bipolaritate sunt cauza neimplinirilor pe plan emoțional și in adâncul tău foarte adânc ești o zodie romantică și visătoare. ai 193 de scenarii perfecte in cap despre cum ți-ai putea intâlni geamănul pereche, așa că 2016 iți va face cunoștință cu el la un 3în1 in Peco.

Rac – ești atât de negativist încât dacă ai concentra toată energia ta răhățită intr-un singur punct, ai putea crea o gaură neagră prin care să te transferi într-o lume asemănătoare sufletului tău: INEXISTENTĂ. 2016 îți aduce poze cu pisici și speranțe, nu le da cu piciorul.

Leu – ai niște bășini în tine de mergi în pas săltăreț. 2016 îți propune să nu te spargi de atâtea figuri, pentru a putea evita un dezastru ecologic. recomandări: colebil, plombe cu cianură

Fecioară – ești o persoană de modă veche. fecioarele nu se mai poartă. 2016 te va fute-n toate pozițiile ! recomandare: 50 shades of grey

Balanță – ești orice, numai echilibrată nu. 2016 îți va da șuturi în cur din orice poziție vei sta, ca să înveți să stai dreaptă și să balansezi lucrurile corect in veață. recomandări: mers cu cartea pe cap, pernă pentru șezătoare

Scorpion – ești o persoană calmă, până dă dorința de control în tine. 2016 îți va da un șef ! recomandări: distonocalm

Săgetător  – dacă vrei să-ți deschizi o afacere și n-ai idei, 2016 îți propune o tehnologie revoluționară cu care să-ți transformi orgoliul in materie primă. păcat că orgoliul tău e de căcat. recomandări: resetarea obiectivelor, reorientarea profesională, smecta.

Butthurt? Butthurt!

Caracteristicile generale au fost inspirate de persoane din viața mea. Știu că am fost rea, dar pupă 2016 și trece.