statistici literare 2019

În 2019 mi-am propus să citesc doar 25 de cărți, așa că nu știu de ce sunt dezamăgită de acest număr. :)) 

Pe același sistem ca anul trecut.

Concluzii de sfârșit de an:

  • mi-am găsit autorul preferat 
  • literatura română nu e rea, avem noi traume
  • 2019 a fost un de-zas-tru

Favorită: Deșertul tătarilor de Dino Buzzati

Mi-au plăcut destul de mult și:

  • O dragoste, Buzzati
  • Pan, Hamsun
  • Ciuleandra, Rebreanu

Între 3 și 5 stele:

  • Colonia penitenciară, Kafka
  • Dama de pică, Pușkin
  • Prieten drag, tovarăș al răposatului, Kurkov
  • Pânza lui Charlotte, E.B.White
  • Metafizica tuburilor, Nothomb
  • Femei fără bărbați, Parsipur
  • Fantoma din Canterville, Wilde 
  • Dezonoare, Coetzee 

Mi-a plăcut și trebuie neapărat s-o recitesc cândva: Therese Raquin, Zola

Mi-a plăcut, dar nu până la capăt: Grădina de ciment, McEwan – îmi plac cărțile bizare, cu subiecte originale, dar incest? no.

Mi-a plăcut, dar nu știu să vorbesc despre ea: Lentoarea, Kundera  – încă nu știu ce-a fost ciudățenia asta, de la niște idei filosofice s-a ajuns la o discuție despre gaura curului and i’m not even joking.

Înțeleg de ce e apreciată, dar nu e printre preferatele mele: Kitchen, Yoshimoto – e o carte drăguțică și cam atât, nu înțeleg hype-ul.

O carte care m-a făcut să mă simt copil, în sensul bun: Pânza lui Charlotte de E.B.White – nu mi-au plăcut niciodată cărțile și filmele cu animale vorbitoare, dar am vrut să citesc o carte clasică pentru copii și a fost prea adorabilă, nu-mi vine să cred că aproape am plâns la o carte despre un purceluș și o păienjenică.

N-a fost vina ta, a fost vina mea: Femeia mării, Ibsen – nu știu, habar n-am.

Am fost dezamăgită de Prima iubire, Becket – singurul lucru care mi-a plăcut la cartea asta sau mai bine zis la ediția asta, au fost ilustrațiile de Schiele.

Nu mi-a plăcut deloc: Cronica unei morți anunțate, Marquez  – a n-a încercare de a citi acest autor cu care se pare că nu mă împac deloc, nu-s destul de cultă-n cap.

Cel mai citit autor de anul acesta a fost Dino Buzzati, de la care mai am un roman și un volum de povești scurte de terminat. Pot să-l declar autorul meu preferat, alături de Knut Hamsun. Deșertul tătarilor și O, dragoste, alături de Foamea și Pan, au fost cărți pe care le-am trăit și despre care o să mai vorbesc în curând.

Cea mai citita autoare de anul acesta este din nou Amelie Nothomb – eh, am citit doar două cărți, dar e singurul nume de femeie care se repetă în lista mea, din păcate. Totuși, îmi place că se găsesc multe informații despre viața (de străin) în Japonia în scrierile ei, pe lângă temele destul de filosofice. 

O surpriză a fost: Ciuleandra, de Rebreanu – nu am simțit că citesc un autor român, îmi pare rău că încă sunt foarte reticentă când vine vorba de literatura română, pentru că sunt sigură că avem multe romane care merită citite și în zilele noastre, însă nu glumesc când spun că majoritatea cred că avem o traumă cu literatura obligatorie din școală.

Oricum, am cel puțin 3 autori români pe care vreau să-i citesc în viitor: Liviu Rebreanu, Mihail Sebastian și Marin Preda. Ar mai fi și câțiva contemporani, precum Ioana Pârvulescu. Am văzut că în vară s-a organizat un maraton de lectură clasică românească, însă nu aveam cum să pun mâna pe vreo carte în perioada aceea. Dacă se mai organizează, let me know, peopleee. Nu-mi plac mie maratoanele, dar poate încerc ceva.

Piese de teatru preferate:

  • Pymalion, Shaw – despre care am vorbit aici
  • Fără ieșire, Sartre
  • Bolnavul închipuit, Moliere

Romanul grafic (/manga) preferat din cele 4 citite: Panorama of hell, Hino

Cifre la care trebuie să mai lucrez: TOATE

10 cărți citite în limba engleză, 7 cărți de non-ficțiune, 5 cărți scrise de femei, 2 cărți scrise de români 🙁

Abandonate? Fără număr.

Concluzia finală:

De-zas-tru. Hai cu 2020.

end of the year book tag

Am văzut acest tag la Ariel Bissett și mi-au plăcut întrebările, așa că m-am gândit să-l fur.

1) Există vreo carte pe care ai început-o anul acesta și pe care vrei să o termini până la sfârșitul anului?

Am crezut că am început anul acesta Lupul de stepă de Herman Hesse, până am ajuns la un pasaj și am avut un dejavu, am știut în momentul acela că e cel puțin a 3-a oară când încerc să citesc cartea asta și nu înțeleg de ce, mereu o abandonez. Aș vrea sa o termin și mi-o iau de pe cap, pentru că pare o carte bună, deși pentru mine nu e deloc memorabilă. Fac ce fac, și tot la ea ajung. Nu știu dacă voi mai reuși s-o termin anul acesta, totuși.

Jucătorul de șah de Zweig, din nou, as vrea sa o termin pentru că e subțirică și interesantă, dar cred că m-am săturat eu de clișeul ăsta cu intelectualul singuratic, geniul neînțeles, alesul lui dzo.

2) Ai vreo carte iernatică, care să facă trecerea către finalul anului?

În vară am dat de Iarna vrajbei noastre de Steinbeck și mi-am promis de atunci că o s-o citesc în decembrie.

Însă recent am descoperit Un altfel de Crăciun de John Grisham și încă câteva cu tematica asta, mai copilăroase.

Stau pe gânduri încă, dacă să-mi rup din puținul timp liber ca să citesc cărțile acestea sau să le mai amân un an.

3) Există vreo apariție nouă, pe care încă o aștepți?

Nu citesc cărți noi, sunt total paralelă cu ce se întâmplă pe piața de carte din Romania în momentul acesta.

4) Numește trei cărți pe care vrei să le citești până la finalul anului.

O să numesc mai multe:

De două mii de ani…, Sebastian

Pădurea spânzuraților, Rebreanu

Iarna vrajbei noastre, Steinbeck

Picnic la marginea drumului, Strugațki

Aelita, Tolstoi

Ubik, Dick

5) Crezi că există vreo carte care te mai poate impresiona, devenind cea mai bună carte pe care ai citit-o anul acesta?

Acum, că l-am descoperit pe Dino Buzzati, cred că mult timp nu mă va mai impresiona nimic pe lume. Am mari așteptări de cărțile menționate anterior, în special de la De două mii de ani… de Sebastian, dar nu știu dacă va deveni vreuna dintre ele “cea mai bună”. Nici nu-mi place ideea asta de “carte bună”, prefer sa zic: carte preferată, o carte care mi-a plăcut mult, ce drăcie înseamnă “cea mai bună”?

6) Ai început să faci planuri de lectură pentru 2020?

Hell no! Am niște idei, dar gata cu planurile :)).

Dacă ți-au plăcut aceste întrebări, simte-te liber/ă să le hoțomănești.

adnotarea cărților

Am observat o chestie care mi se pare tot mai enervantă pe zi ce trece – unde există o fotografie cu o carte adnotată pe Internetul ăsta, acolo există și o grămadă de comentarii despre cât de monstruos și lipsit de respect față de cărți este acest gest sau alte tentative de bookshaming.

După câteva discuții mai aprinse cu astfel de persoane, mi-am dat seama că ceea ce nu vor să înțeleagă este faptul că, oricum ai vrea s-o dai, cărțile sunt niște bunuri materiale pe care oamenii dau bani. În momentul în care o carte intră în posesia mea, am dreptul să fac ce vreau eu cu ea. Pot s-o mâzgălesc sau pot s-o îndoi. Pot s-o leg cu o sfoară și s-o târ prin casa. Pot să-i pocnesc cotorul sau s-o iau cu mine la duș. Exagerez. Dar nu sunt obligată s-o păstrez intactă. Asta o face vie, faptul că este o carte folosita. Nu faptul că arată imaculat într-o bibliotecă. Cartea aceea ar sta la fel de frumos oriunde, n-ar face nicio diferență. Sunt perfecționistă și urăsc perfecțiunea. Sunt sătulă de această armată de control freaks pe care-i doare inima că cineva, undeva, într-un colț din lumea asta, subliniază citate într-o carte, își scrie ideile pe margine sau lipește post-it-uri prin ea. Mă enervează ideea de a zeifica obiecte, în general. Sau de a le spune altora cum să se poarte cu propriile lucruri. O citez pe o tipă, dintr-o discuție pe tema asta: învață să ai grijă de cărțile tale și nu o să mai ai de-a face cu oameni ca mine 🙂. Poftim!?

Să-ți adnotezi cărțile înseamnă să faci cititul interactiv. Să-ți personalizezi experiența. Să te concentrezi pe ce are cartea aceea să-ți ofere, nu pe detalii inutile, precum nuanța de alb a paginii. Să te conectezi cu povestea. Să o studiezi ș.a.m.d. 

Și într-adevăr, nu e o activitate pentru toată lumea, cum multe lucruri sunt destinate multor oameni diferiți (șoc!). Cati oameni, atatea obiceiuri.

Imaginează-ți că ai ocazia să vizitezi biblioteca unui autor preferat și ai dreptul de a alege o carte din rafturile lui, pe care s-o iei acăsică și să-ți aparțină.

Ai vrea să duci acasă o carte perfectă, fără nicio urmă de folosire? Cu ce s-ar deosebi ea de celelalte cărți din biblioteca ta? Cu simplul gând că a aparținut autorului X?

Sau ai vrea să duci acasă o carte cu însemnările, scrisul și amintirea lui?

Așa mă gândeam și eu 🙂

Relaxați-vă și lăsați oamenii să se bucure de lectură cum știu ei că e mai bine. Credeti-ma, e foarte interesant sa dai peste o carte veche si sa-ti gasesti prin ea ganduri pe care ai si uitat ca le-ai avut.

Și uitați-vă ce drăguț l-a mâzgălit Nabokov pe Gregor Samsa 😀

ce am citit în 2019 până acum

O scurtă trecere în revistă a ceea ce am citit din ianuarie până în iunie (inclusiv). 

Așadar în ianuarie, spre rușinea mea, am reușit să citesc o singură carte – Dezonoare de J.M. Coetzee.

I-am dat 3 din 5 steluțe pentru că sunt o panseluță și nu suport scenele de violență, personajele mi-au displăcut total pentru că sunt prea defecte (realiste) și nici nu am înțeles prea bine contextul politic, având în vedere că acțiunea romanului are loc în Africa de Sud.

Este un roman complex, cu multe teme întunecate și scene tulburătoare, însă mi-a plăcut stilul lui Coetzee, așa că am mai adăugat două cărți scrise de el pe TBR. ♥

În februarie am început o grămadă de cărți și nu am reușit să termin niciuna. #dezamăgire

Câteva dintre cărțile abandonate, de care sper să nu uit și să le reiau lunile următoare pentru că niciuna nu a fost rea, dar nu am avut eu starea și răbdarea necesară să finalizez ceva:

Jucătorul de șah de Stefan Zweig 

Lupul de stepă de Herman Hesse 

Nocturnă în Chile de Roberto Bolano

Inima atât de albă de Javier Marias

We have always lived in the castle de Shirley Jackson

Luna martie a trecut cam repede, dar a fost cea mai bună de până acum. #lacrimă

Ce am citit în luna martie ♦

♦ How to get ideas de Jack Foster

O chestie pe care am observat-o și nu o suport deloc la cărțile self help, cu toate că nu prea citesc așa ceva, doar din când în când câte un articol, este este faptul că toate prezintă cam aceleași idei, doar că au alte povestioare drept exemple. Din cartea asta am reușit să extrag o singură idee nouă despre care o să vorbesc într-un articol separat. În rest, este o carte despre creativitate și poate fi destul de interesantă dacă nu ai mai citit nimic de genul acesta până acum. Pentru mine un mare no-no, un clișeu de la început până la sfârșit.

♦ Pygmalion de George Bernand Shaw – piesa de teatru care a inspirat celebrul musical My fair lady (1964) cu Audrey Hepburn, pe care sincer încă nu l-am văzut. Pygmalion este mitul sculptorul care s-a îndrăgostit de propria creație, și mi se pare foarte interesant cum a integrat un mit grecesc într-o poveste londoneză despre clase sociale. Pe scurt: Higgins, un snob, lingvist, sexist întâlnește o florăreasă și încearcă să o transforme într-o doamnă.

Mai interesante decât povestea în sine, care e destul de simplă, sunt comentariile pe care le face Higgins cu privire la moralitate, natura umană, societatea de la vremea respectivă, maniere, creație și limbă. Toate astea într-o piesă de teatru de aproximativ 80 de pagini. Highly recommend! 4/5

♦ Deșertul tătarilor de Dino Buzzati – momentan e cea mai bună carte citită anul acesta ✨. 5/5

O nuvelă stranie despre despre așteptare și despre ”amânarea” vieții, despre singurătate și destin. Posibilă recenzie în curând. 

Totul, absolut totul este trecător: anotimpurile, oamenii, norii; şi nu slujeşte la nimic să te cramponezi cu disperare de pietre, să rezişti pe vârful vreunei stânci – degetele obosite se desprind, braţele cad inerte pe lângă trup, suntem târâţi din nou de şuvoiul ce pare lent, dar nu se opreşte niciodată.

Până la finalul lunii iunie nu am avut timp decât pentru două lecturi ușoare:

Dama de pică de Alexander Pușkin –  obsesie, lăcomie, risc, naivitate, nebunie…

O nuvelă psihologică fantastică, asemănătoare cu Jucătorul de Dostoievski. Nu mă așteptam la o narațiune atât de bogată, având în vedere că nu are nici măcar 50 de pagini. Recunosc că nu prea am citit ruși, așa că sunt destul de impresionată de stilul acestui autor, foarte ușor de citit și de înțeles. Pușkin mi se pare ideal ca introducere în literatura clasică rusească. 4/5

Două idei fixe nu pot sta concomitent laolaltă în mintea omului, aşa după cum două corpuri nu pot ocupa acelaşi loc în spaţiu, în acelaş timp.

♦ Prieten drag, tovarăș al răposatului de Andrei Kurkov – mă așteptam la o cărțulie de 3 steluțe, din aceea pe care o citești în avion între două ațipeli, dar în final mi s-a părut destul de ironică, originală și meditativă. Ilustrează bine vorba ”nu lua o decizie permanentă din cauza unei emoții trecătoare.” O carte despre un plan nereușit și multă cafea ♥.  4/5

Am citit și 3 romane grafice / manga și puțină non-ficțiune, dar despre asta o să vorbesc cu altă ocazie, simt că trișez incluzându-le printre lecturi serioase, nu știu de ce.

Anul meu a început lent, cu lecturi scurte, dar sunt mulțumită de alegerile mele. Sunt curioasă cum a fost pentru voi 2019 până acum 🙂

#7BooksILove

Recent am participat pe Twitter la o provocare –#7BooksILove – ideea era să postezi în fiecare zi câte o copertă a unei cărți iubite alese la întâmplare, fără alte comentarii sau explicații.

Pentru că astăzi este 23 aprilie – ziua internațională a cărții și a drepturilor de autor, m-am gândit să postez cărțile alese și aici.

Nu o să pun tweet-urile pentru că wordpress-ul le așază foarte prost în pagină,

dar cam acestea sunt:

Voi cum sărbătoriți Ziua Cărții? 😀

și cărțile scurte merită să fie iubite!

Vreau să-mi promovez din nou seria de cărți scurte cu care am înnebunit pe toată lumea, pentru că astăzi am citit câteva bloguri de cărți, mai vechiuțe ce-i drept, și am observat o mică idee care se perindă prin unele minți de cititori: evit cărțile scurte, cărțile scurte nu sunt opere de valoare, eu citesc literatură adevărată.

Bitch, please!

Ce înseamnă literatură adevărată? Cum deosebești literatura de gunoi? Păi în niciun caz în funcție de numărul de pagini. După această logică de baltă, Fluturi a doamnei Blender este o capodoperă, având în vedere că volumele însumează aproximativ 1000 de pagini.

Bineînțeles că niște dezvantaje ale cărților de dimensiuni reduse pot fi personajele, care nu au timp și loc să se dezvolte suficient, acțiunea nu prea complexă, lipsa descrierilor amănunțite și așa mai departe, dar nu este o regulă ca lucrurile acestea să conteze în orice poveste. Depinde de subiect, de stilul autorului și de ce se vrea transmis.

Sunt multe motive pentru care e posibil să nu apreciezi o carte scurtă, dar să nu o numești literatură??? Fight me, bitch!

Nu văd cum literatura poate fi redusă la un număr de pagini.

Tocmai de aceea am creat această rubrică, în care o să mai urmeze în viitorul apropiat încă cel puțin 3 articole. Bineînțeles că aș fi putut face o singură postare cu nșpe mii de titluri, dar nu, eu vreau să vă stresez pe termen lung.

O să menționez niște titluri, pe care nu o să le includ în recomandările viitoare căci, consider eu, că sunt foarte cunoscute și apreciate în general:

  • Arta războiului de Sun Tzu
  • Micul prinț de Exupery
  • Șoareci și oameni de John Steinbeck
  • Metamorfoza de Franz Kafka
  • Zidul de Jean Paul Sartre
  • Însemnări din subterană de Dostoievski
  • Clopotul de sticlă de Sylvia Plath
  • Fahrenheit 451 de Ray Bradbury
  • Bătrânul și marea de Hemingway
  • Ferma animalelor, Orwell
  • Portretul lui Dorian Gray de Oscar Wilde
  • Împăratul muștelor de William Golding
  • Mașina timpului de Herbert Wells
  • De veghe în lanul de secară de Salinger
  • Ciuma de Albert Camus
  • Suferințele tânărului Werther de Goethe
  • Siddharta de Herman Hesse
  • Abatorul 5 de Kurt Vonnegut
  • Doamna Dalloway de Virginia Woolf
  • Orașe invizibile de Italo Calvino

Multe liste lungi de cărți scurte aici. Click, bitch!

rezoluții literare 2019

În ultima lună, cum nu am avut timp să citesc nimic, în puținul timp în care mi-am luat gândul de la licență nu am făcut decât să visez cărți. Mi-am dat seama că până la urmă am câteva reading resolutions pentru 2019.

Știu că am zis că anul acesta nu îmi mai fac planuri, dar când vine vorba de cărți… chiar nu îmi permit să pierd vremea.

Și nici nu am multe:

1. Mi-am propus să citesc 25 de cărți, dar sper să ajung la 52.

Nu cred că e atât de relevant numărul, prefer să citesc trei cărți bune pe tot parcursul anului decât să-mi umplu mintea cu 52 de tâmpenii, dar sincer, creierul meu analitic e provocat de numere și o carte pe săptămână mi se pare chiar decent – cu toate că momentan sunt în urmă cu mult.

2. Vreau să citesc autori de naționalități diferite.

În toamnă mi-am făcut o hartă Google cu autorii citiți plasați frumos în țările de origine și am ajuns la concluzia că vreau să diversific și să umplu harta de săgețele colorate. Așa că anul acesta o să fac o listă de cărți pe care vreau să le citesc din toată lumea sau cel puțin de pe un continent, momentan, și sper s-o urmez cât de cât – articol despre asta în curând. Puteți arunca un ochi pe hartă aici, doar că deocamdată este incompletă.

3. Mai multă non-ficțiune.

Problema e că mă interesează PREA multe subiecte și mi-e greu să aleg ce să citesc. Vreau să citesc pentru facultate, care e un domeniu destul de vast (advertising – antropologie – semiotică și așa mai departe), însă vreau să citesc și despre neuroștiință, cultura Japoniei, filosofie politică, biografii și mai vreau să și trăiesc. De ficțiune și romane grafice nu mai trebuia să mai menționez, nu?

4. Citire rapidă și cărți grăsuțe.

Am auzit că există tot felul de tehnici de citire rapidă. Nu știu încă dacă sunt și eficiente, nu am citit nimic despre asta și sunt cam sceptică, sincer. Totuși, orice metodă de a parcurge mai ușor cărțile sau de îmbunătățire a memoriei și concentrării este bine venită.

Anul acesta vreau să încerc să aleg cărți o idee mai măricele față de ce m-am obișnuit să citesc până acum și să termin măcar o carte de +500 de pagini, deși mi se pare ceva imposibil, pentru că m-am obișnuit să citesc dintr-un foc, nu să mă lungesc cu o lectură pe nșpe mii de zile. Parcă m-am plictisit să ocolesc cărți care depășesc 300 de pagini.

5. Evenimente literare.

În 2018, Brașovul a doborât un record: cel mai lung lanț de cititori din lume. Nu îmi amintesc ce am făcut în acea zi de nu am ajuns, până și acum îmi pare rău că n-am luat parte la eveniment. Așa că anul acesta o să fiu cu ochii pe ce se întâmplă prin Brașov, poate și în București & Cluj și sper să nu mai fiu fraieră.

Momentan am citit o singură carte, sunt cu două în urma challenge-ului, conform GoodReads, dar în martie îmi revin.

statistici literare 2018

În 2018 mi-am propus să citesc o carte de ficțiune pe lună, iar în rest, să mă axez pe cărți de specialitate pentru facultate.

Dar pentru că am găsit multe cărți cu număr foarte mic de pagini, m-am repezit în ele și am terminat challenge-ul până la sfârșitul lui martie (12/12).

Menționez că am citit cărți foarte scurte, destul de multe piese de teatru și câteva romane grafice.

Așa că acel 50 nu e un număr atât de impresionant pe cât pare, chiar dacă în decembrie nu am reușit să citesc nimic.

Concluzii de sfârșit de an:

  • am fugit de ruși degeaba
  • eliade e în continuare un autor pe care nu prea îl înțeleg
  • am citit o singură carte de 5 stele 
  • ador romanele grafice

Favorită: Sentimentul unui sfârșit de Julian Barnes.

Mi-au plăcut destul de mult și:

  • Foamea de Knut Hamsun
  • Copiii lui Hansen de Ognjen Spahic
  • Femeia sfâșiată de Simone de Beauvoir
  • Moarte la Veneția, Mann
  • Ocean mare, Baricco
  • Femeia cu parul rosu de Pamuk
  • Portocalele nu sunt singurele fructe de Winterson
  • Igiena asasinului de Nothomb
  • În noapte de Murakami

Mi-a plăcut și trebuie neapărat s-o recitesc cândva: O singurătate prea zgomotoasă de Hrabal – bere, cărți și singurătate.

Mi-a plăcut, dar nu până la capăt: O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții de Haddon – interesantă, dar m-a cam pierdut spre sfârșit.

Mi-a plăcut, dar nu știu să vorbesc despre ea: Căderea de Camus – de studiat într-o altă zi, cu mai multă răbdare.

Înțeleg de ce e apreciată, dar nu e printre preferatele mele: Jucătorul de Dostoievski.

O carte care m-a făcut să mă simt copil, în sensul bun: Mecanica inimii de Malzieu.

N-a fost vina ta, a fost vina mea: Isabel și apele diavolului, Eliade – mi s-a șters aproape totul din minte despre cartea asta, nici măcar nu știu de ce i-am dat două stele.

Am fost dezamăgită de Stoner de John Williams, Poșta de Charles Bukowski, Oceanul de la capătul aleii de Neil Gaiman.

Nu mi-a plăcut deloc: Cititorul din peșteră de Zink. Nu am nimerit-o la vârsta potrivită.

Am recitit: Despre ploaie de Martin Page.

Cel mai citit autor de anul acesta a fost Alessandro Baricco.

Cea mai citita autoare de anul acesta a fost Amelie Nothomb pentru simplul fapt că romanele ei sunt foarte rapide și ușor de parcurs.

Piese de teatru preferate: Rinocerii de Ionesco & Pescărușul de Cehov. Recomand și adaptările radiofonice, care se pot găsi pe acest canal genial.

Romane grafice (/manga) preferate:
Uzumaki – toate cele trei volume, și Solanin de Inio Asano. 

Cifre la care trebuie să mai lucrez:

5 cărți de non-ficțiune, 5 cărți scrise de femei, 5 cărți  scrise de români.

Am abandonat aproximativ 100 de cărți și sunt mândră de mine. 

Concluzia finală: am avut un an bun, deși nu am reușit să ajung la autorii care mă interesau de fapt și toate cărțile de mai sus au fost alese pe moment – au fost ce trebuie.

Pentru 2019 nu am foarte multe planuri, așa cum spuneam, dar sper să citesc mai multă non-ficțiune & filosofie.

În rest, aș vrea să găsesc timp să-mi documentez mai bine lecturile și să-mi dezvolt bookstagram-ul, deci s-ar putea să încep o serie de articole tip wrap-up și să fiu activă pe Instagram de luna viitoare 😀 follow me:

Goodreads | Bookstagram | Un cuvânt pe zi

cum să ieși din reading slump

Ei bine, aceasta este o variantă mai serioasă a articolului: cum să citești o carte atunci când nu ai chef să citești nicio carte pe care l-am scris acum doi ani, când încă nu-mi revenisem din reading slump și în care, practic, îmi dădeam mie sfaturi într-un mod ironic.

Anul acesta articolul a fost accesat aproape în fiecare zi, așa că m-am gândit că ar fi o idee bună să vin cu o actualizare, mai ales că am reușit să citesc 50 de cărți din ianuarie și până acum, ceea ce înseamnă că am aproape un an de când nu m-a mai atins rs-ul.

Ce este un reading slump?

Mă simt datoare să explic, deși dacă ai ajuns să citești articolul ăsta, probabil ești familiarizat/ă cu această sintagmă.

Este o perioadă de agonie prin care cred că trec cititorii la un moment dat. Prin cititori zic persoane care citesc constant, nu ocazional. Este o perioadă în care efectiv cititul nu mai are niciun sens, nu reușești să te concentrezi, nu reții nimic din ceea ce citești, nimic nu te mai atrage, nu mai știi ce-ți mai place și nu reușești să termini o carte nici cu slujbe.

Sunt multe motive pentru care poți ajunge într-un reading slump, câteva dintre ele au fost listate și în articolul precendent. Poate ultima carte n-a fost potrivită pentru tine, poate ai citit prea multe cărți de un singur gen sau autor, poate n-ai mai citit de mult o carte pentru tine. Cred că dacă îți dai seama ce anume te-a îndepărtat de citit, ești deja pe drumul cel bun în rezolvarea acestei problemuțe. 

Așa că gândește-te bine la asta și uite câteva idei care s-ar putea să te ajute să depășești această perioadă agonizantă:

1.Citește cărți scurte.

Când nu ai chef de citit, cred că un număr redus de pagini e mult mai atractiv decât un volum de Dostoievski. O carte mică, nepretențioasă, e ca o gură de aer proaspăt într-un oraș chinezesc când efortul pare minim și de scurtă durată.

Un motiv pentru care am creat seria de articole cu recomandări de cărți scurte e chiar faptul că m-au ajutat să ies din reading slump, și recomand în special acest articol – cu cărți mai fanteziste, mai nebunești, mai neobișnuite, care îți aduc aminte că literatura nu trebuie luată atât de tare în serios, că poate fi și fun. 

2. Citește bloguri de cărți. Uită-te la un booktuber nou. Intră într-un grup de cititori de pe Facebook. Fă-ți prieteni noi pe Goodreads. Vizitează o librărie nouă. Caută un bookclub în orașul tău. Rearanjează-ți biblioteca.

Pe scurt: înconjoară-te de cărți. Cât timp am evitat cititul, am evitat tot ce a avut legătură cu el. Efectiv m-am rupt de lumea asta și mi-am ocupat timpul cu alte activități până când am uitat aproape complet de cărți. Asta până când am ajuns întâmplător pe blogul unei tipe, de unde am ajuns pe booktube-ul ei, de unde am ajuns pe goodreads-ul ei și așa mai departe, până m-a molipsit cu entuziasmul ei pentru literatură.

Cu toate că pe mine mă ajută și mă inspiră să văd persoane pasionate de aceleași lucruri ca și mine, am observat că de multe ori citesc articole inutile despre cărți (cum e ăsta), articole care nu vin cu nimic nou și notabil, când aș putea să citesc o carte (și tu la fel).

Ceea ce mă duce la următorul sfat:

Multe persoane am observat că petrec mai mult timp vorbind despre cărți decât citind efectiv. Sau uitându-se la poze cu ele, că tot e la modă bookstagram-ul. Dacă ești înconjurat de cărți, așa cum îți recomandam mai sus, și tot nu ai acel zvâc, poate ar trebui să faci exact opusul: să lași telefonul acasă, să te duci într-un parc și să încerci să citești fără să lași pe nimeni să te deranjeze sau pur și simplu să încerci să ai și altfel de activități pentru o perioadă, activități care să-ți facă dor de citit. Cum ar fi să scrii chiar tu o poveste 😀.

3. Amintește-ți de ce citeai.

Cred că motivul principal pentru care ajungem într-un reading slump sau într-un blocaj de orice fel, este faptul că ne uităm scopul pe parcurs.

Toți avem un motiv pentru fiecare lucru pe care îl facem. Amintește-ți cum era când citeai, care erau lucrurile bune pe care le aducea în viața ta cititul: te ajuta să te relaxezi, să aprofundezi un subiect, să înțelegi o altă epocă, să te dezvolți personal. Sigur ai un motiv, chiar dacă nu ești mereu conștient de el. Dacă motivul este unul stresant, de genul: citesc pentru că sunt într-o competiție cu toată lumea și vreau să o grămadă de cărți citite pe goodreads, oprește-te. Cititul nu ar trebui să fie o corvoadă. Și pauzele sunt uneori necesare. Cititul este un lux. Un privilegiu. Nu o obligație.

Citește pentru că vrei, pentru că poți, pentru că-ți place. Pentru că ai din ce alege și pentru că timpul este limitat, dar cărțile nu vor fi niciodată.

Wink.