un mic regret legat de cărți

Sunt în plin maraton de lectură și pe măsură ce înaintez mă macină tot mai tare un mic gând: am citit peste 200 de cărți în viața asta, dar nu am scris niciodată o recenzie serioasă.

Întotdeauna am fost leneșă când a fost vorba să scriu despre cărți, mi-e mai ușor să vorbesc despre ele – de asta mă gândesc să-mi fac un booktube sau un podcast în viitor, auăleu, nu mă judecați – și motivele au fost multe:

Am considerat că nu aș veni cu nimic nou și nemaiauzit, nicio părere ieșită din comun, care ar putea interesa pe cineva și nu am vrut să scriu articole de duzină.

În ultimii ani Internetul a EXPLODAT de la atâtea recenzii de carți. Mi se pare un subiect tratat cu foarte multă lejeritate în ziua de azi și nu am vrut să fac parte din fenomen. Am găsit foarte puține bloguri pe care recenziile să nu sune așa: am auzit de cartea asta pe-aici și pe-acolo, mi-a plăcut, 3 adjective, 5 steluțe, recomand, pa.

Asta e genul de exprimare pe care o abordez eu în articole în care recomand câte 3-5 cărți deodată, așa că mereu am crezut că o recenzie ar trebui să fie un text mai amplu și mai critic de atât.

Au mai fost și alte motive legate de memoria mea de pește și talentul meu de a sări de la o carte la alta, dar o să las discuția asta pe altă dată.

Mă tot gândesc cum ar fi fost ca până acum să fi avut două sute de recenzii serioase scrise. Ar fi înseamnat o grămadă de experiență și dezvoltare personală, pe care acum nu o mai pot recupera.

Anul acesta mi-am propus să scriu despre fiecare carte pe care o citesc, dar pentru că citesc mult și nu am exercițiu, nu am nici răbdare, deci minunea nu a durat mult.

Totuși, vreau să învăț să scriu recenzii și să-mi dezvolt un stil al meu. După acest maraton – pentru că sunt leneșă, cum spuneam, și procrastinez – o să încerc să citesc mai puțin și să scriu mai mult despre cărțile pe care le citesc și DACĂ o să fiu mulțumită de ceea ce iese, poate o să-mi public minunile pe aici, dar nu sub numele de recenzii, pentru că nu sunt calificată pentru așa ceva, mai mult sub formă de idei. Asta e ca un mic anunț.

Așa că învățați din greșelile mele și să scrieți, pentru că anii trec, memoria e ciudată, ideile se uită și e păcat de timpul investit.

Wink.

cum să comentezi pe un blog fără să dai impresia că ești un retardat sinistru

Mici sfaturi, așa, că tot sunt la inceput de drum, poate scade probabilitatea de a mă trezi, ca pe blogul anterior, cu niște comentarii de tot spanacul:

1. Scrie corect din punct de vedere gramatical. Nu iți cer să mă respecți, nici să vorbești civilizat, nici alte chestiuni care țin de bun simț, pentru că mi se pare penibil și nu-s aici să fac ce n-a făcut doamna mă-ta in atâția ani. Dar pe mine, personal, mă deranjează rău semnele de punctuație folosite in exces (….., ?????, !!!!), scrisul cu MAJUSCULE și alte apucături de om cu wi-fi in coteț. Reține asta: scrisul corect este un scris ordonat, plăcut retinei și rareori iau in serios un om, care nu scrie corect, dar imi ține mie teoria cartofului in vânt.

 2. Comenteaza subiectul, nu autorul articolului. Ai ceva de spus in legatură cu subiectul abordat de mine in articolul X? Comentează. Ai vreo problema cu mine? Păi foarte bine, am cont de facebook. Scrie-mi in privat. N-ai coaie? Foarte bine, am About și Contact, ambele pagini sunt despre mine. Scrie-mi acolo, nu-mi critica culoarea ochilor la un articol despre beneficiile laptelui de mamut și așa mai departe.

3. Iți respect opinia, dar mă zgârie pe cur când mă șterg cu ea. Există oameni care comentează pentru că au ceva de spus, pentru că vor să aducă ceva in plus postării sau pentru că vor să mă corecteze și să-mi atragă atenția că fă, nu gândești ok, uite aici niște argumente să ințelegi de ce nu gândești ok, iar apoi există oameni:

– ca la punctul 2

– oameni care uită că au in față un blog personal, că părerile mele sunt subiective, că nu le consider adevăruri universale și nu sunt o fixistă, astfel incât să nu imi pot schimba părerile dacă cineva are de gând să-mi aducă argumente solide in loc să mă jignească pentru că nu avem păreri similare.

– oameni care n-au nicio treabă cu noțiunea de blog și vin aici crezând că citesc cancan. no, ăstora le-aș tăia cablu de la net. nu-ți convine ceva? scroll.

4. Calitatea sau cantitatea? N-am ințeles niciodată comentariile de tipul “misteaux”, “s00per”. Ai citit un articol interesant și vrei neapărat să se știe că ți s-a părut interesant? Dă-i share! Ai ajuta mai mult, decât să-i umplii omului spațiul aiurea cu tot felul de comentarii seci. Share-ul e aprecierea supremă, dovada că uite, mă, te apreciez și nu mi-e rușine că te citesc, vreau să te aprecieze și alții.

5. Dacă nu folosești un nume, un e-mail, un link, ceva să-mi arăți că ești om și exiști, bye. Nu-mi plac oamenii care nu sunt in stare să-și asume ceea ce spun/gândesc.

Dacă ai avut intâmplări dubioase cu comentaci, te invit să-i bârfești in comentarii… :))

intro

tumblr_static_tumblr_static_51yj4198i4wsckcco0w4g4cwo_640mereu mi-am dorit .ro-ul meu, iar acum că il am, nu știu cu ce să incep. ce-i drept, nu-mi plac inceputurile. sunt pline de nesiguranță, emoții și intrebări: oare e bine ceea ce fac? cum să incep? cât o să mă țină? unde o să ajung? dar fiind primul articol, cred că ar trebui să-mi fac o mică prezentare

 cine sunt eu?

mă numesc Julia, am 19 ani și m-am născut in Brașov. nu am făcut mare lucru in viață, dar după cum se vede din intrebările de mai sus, gândesc cam mult. gânditul ăsta aiurea, m-a maturizat cam repede, de aceea tind să cred că sunt o persoană realistă, dar in același timp mă consider o persoană foarte imatură, visătoare, ca să nu zic dusă cu vaca la păscut pe asfalt. am o personalitate contradictorie: sunt calmă, dar vulcanică, sensibilă, dar puternică, perfecționistă, dar rebelă, și aș putea continua așa la nesfârșit. vorba aia, ești o persoană diferită pentru fiecare om care te cunoaște, mi se potrivește. eu nu-s nici alb, nici negru, eu sunt gri. 50 shades of gri.

mai pe scurt, sunt o persoană complicată și dacă ți-ai propus să mă cunoști… baftă!

ce va insemna julietts.ro?

mai intâi de toate, pasiune. mi-am dat seama că scrisul e unul dintre puținele lucruri pe care le fac cu ușurință și plăcere, fie că este vorba de ficțiune sau aberat pe un blog. julietts va insemna orice, de la cărți, filme, muzică, desene animate, jocuri video și  până la păreri sau lucruri mărunte care se mai intâmplă-n viața mea.

DESPRE | CONTACT