librării digitale care oferă cărți gratuite

O scurtă listă de site-uri de unde se pot descărca tot felul de cărți în format electronic: PDF, EPUB, Kindle, cred că și Word.

101 Books

MsBooks

LibGen

Zlibrary 

PDF Drive

Archive

Kupdf

Gutenberg

FreeBookSpot 

CărțiBuneGratis

PlaneteBook

Open Culture

BooksVooks

 Humanitas

Netgalley – aici primești cărți scrise de autori contemporani în schimbul unor recenzii sincere.

Din câte știu, sursele astea sunt gratuite și legale.

Evident, mai există și altele, dar pe astea le-am scotocit și mi se par cele mai safe.

Ce site-uri ați mai adăuga?

 

Cartea cimitirului de Neil Gaiman

Pe cât de sinistru sună titlul, pe atât de drăgălașă este Cartea cimitirului.

Totul începe cu un masacru odios și un bebeluș care fugind de la locul atacului, se rătăcește într-un cimitir.

Acolo este rapid adoptat și protejat de spirite până când se mai maturizează, întâlnește o vrăjitoare și decide să plece în lume.

Afară îl așteaptă o grămadă de aventuri cu tot felul de creaturi fantastice, dar și asasinul familiei lui, care îi e pe urme an de an, dar nu s-a putut apropia de el în tot acest timp din cauza Protecției Cimitirului.

Pare o poveste puerilă povestită așa, dar vă asigur că e un roman plin. 

 Cartea cimitirului o găsim pe Cartepedia și este o lectură perfectă pentru un octombrie târziu.

– Şi merge? Sunt mai fericiţi dacă-s morţi?

– Uneori. În majoritatea cazurilor, nu. E ca şi cu oamenii care cred că vor fi fericiţi dacă vor pleca şi vor trăi în altă parte, dar care află că lucrurile nu stau chiar aşa. Oriunde te-ai duce, te iei pe tine însuţi cu tine. 

#30under300

storygraph: first look + ce fel de cărți citesc

Mi-am făcut StoryGraph. Inițial mă gândeam că trebuie să fie e foarte inutil, pentru că există deja Goodreads, care mi se pare un site destul de complet.

A durat o zi să-mi importe cărțile de pe celelalt site și deja mi-am făcut o părere despre el.

Părțile bune:

  • statistici destul de detaliate
  • descrierea preferințelor mele:

Mainly reads fiction books that are reflective, dark, and emotional.

Typically chooses slow-paced books that are <300 pages long.

Mi-a plăcut chestia asta și o să zic mai jos de ce.

Părțile rele:

  • pare un site destul de fantomatic pentru că m-am obișnuit cu forfota de pe GR
  • nu văd sensul în a avea conturi pe mai multe site-uri cu exact același scop
  • trebuie să plătești ca să ai câteva funcții în plus și nu mi se par utile: de reclame poți să scapi cu un browser chromium-based care deja are adblock pre-instalat (ex: Brave), recomandări ai gratis pe Goodreads și peste tot, oameni cu interese similare nu sunt greu de găsit în recenziile cărților preferate etc.

Cred că o să uit destul de repede că există site-ul ăsta, dar mi se pare o alternativă bună pentru Goodreads, dacă chiar nu te poți împăca cu el.

Acum, ca să revin la descrierea de mai sus. Eu am o problemă. Întotdeauna când sunt întrebată ce fel de cărți citesc, habar nu am ce să răspund :))

Pentru că nu citesc un gen anume, îmi aleg cărțile destul de superficial, după imbolduri de moment, cum ar fi titluri și numărul de pagini, dar mai ales – intuiție. Și, în general, apreciez tot ce-i ieșit din comun.

În ultima vreme mă tot întreb ce caut eu la o carte. De ce citesc. Ce fel de cărți vreau să citesc în continuare. Etc.

Mă bântuie întrebările astea pentru că uneori, când simt că nu prea am timp liber și aleg să mi-l ocup cu beletristica, am momente când mă gândesc dacă este cu adevărat util să fac asta în loc să citesc non-ficțiune pe un subiect mai serios, care să mă ajute și alte aspecte ale vieții.

Și citind Sapiens, m-a mai și plesnit paragraful ăsta:

Ficțiunea poate fi periculoasă prin faptul că induce în eroare sau că distrage atenția. S-ar zice că cei care umblă prin pădure în căutare de zâne și unicorni au mai puține șanse de supraviețuire decât cei care umblă în căutare de ciuperci și căprioare.

Bineînțeles, aici vorbea despre mituri și ritualuri, dar gândesc ceva asemănător despre literatură uneori.

Nu m-am putut identifica niciodată cu motivul suprem al altora de a citi, acela de a călători prin cărți, a trăi vieți, lalala.

Eu caut doar scânteia aia de nebunie și poate de asta nu țin minte foarte bine cronologia cărții sau adâncimile personajelor. 

Așadar citesc multe, dar cel mai mult apreciez absurdul, disproporționatul, grotescul, bizareria, satira. Îmi place orice e original și diferit. Anti-literatura. Nonsensul. Stupidul. Îmi plac temele întunecate, cu 2-3 mici excepții. Sau ceea ce numesc unii ”lecturi depresive”. Rareori mă încântă altceva. Și realismul îl detest din ficați. Dacă o să-mi descrii o carte ca fiind cretină, sunt șanse destul de mari să o citesc a doua zi. 

Până la urmă gândesc că toți avem nevoie de irațional.

Unii cred în zei, alții în astrologie, alții în tarot, mie-mi place absurdul.

Și fac analogia asta doar pentru că, cu toate că poți găsi foarte mult sens în orice, pentru că nimic nu e atât de întâmplător pe cât pare, știu ce gândește o persoană din exterior.

De asta cad pe gânduri când sunt întrebată ce fel de cărți citesc 😀 

Și de asta te rog, dacă știi vreo carte ciudățică, să mi-o lași în comentarii că sunt șanse mari să o ador. 

Misery de Stephen King

Misery este un roman pe care îl asociez cu o ploaie lungă și apăsătoare datorită atmosferii, care este întunecată și tensionată de la început și până la sfârșit. 

Avem aici povestea unui scriitor care este sechestrat de către ”cea mai mare fană a lui” și obligat să scrie cartea perfectă :D. Scopul? Să readucă la viață personajul ei preferat dintr-o serie de cărți romantice, pe care l-a ucis în ultimul volum, sătul fiind de propria maculatură și dornic de reinventare artistică. 

Obsesie, fanatism, sadism, două personaje memorabile + o ecranizare pe măsura cărții.

Pe Misery o găsim în Cărturești și-n cele mai negre vise ale oricărui scriitor.

#30under300

Laleaua neagră de Alexandre Dumas

Laleaua neagră este o plimbare scurtă prin secolul 17, când în Olanda tulipomania era… în floare :)).

Un tânăr este închis pentru o crimă pe care nu a comis-o. Până în momentul acela, și-a dedicat viața cultivării de lalele și, mai ales, descoperirea unei noi specii – o lalea neagră, lipsită de impurități. 

În închisoare însă, o întâlnește pe Roza, fiica gardianului său, căreia îi transferă sarcina de a-i crește visul, momentan aflat încă sub formă de bulb.

Însă invidia rivalilor intervine și face ravagii, pentru că misiunea pare una imposibilă, și în consecință, premiul pentru această descoperire este unul grandios.

Laleaua neagră este un roman comic, bizar și plin de suspans. Se găsește la reducere pe Libris și este numai bun pentru o sâmbătă petrecută printre flori.

“Să ucidă un om mai merge! Dar să ucizi o lalea este în ochiul unui adevărat tulipier o crimă atât de înspăimântătoare!”     

#30under300

yellow

Câteva mențiuni, anunțuri etc

Pagina Julietts de pe Facebook s-a transformat într-un spațiu de fotografii alb-negru și pentru că OCD-ul meu nu mă lasă să stric vibe-ul de film noir creat acolo, m-am mutat pe Books & Cliches. 

Pagina Un cuvânt pe zi e plina de notificări prin care mi-e frica sa mă uit, știu doar că încă primește like-uri și câteva persoane dragute distribuie Amintiri legate de pagină în fiecare zi. Mă gândesc să revin, dar nu știu cum. Să refac cuvânt cu cuvânt ar fi cam mult? Cuvinte noi prea rar găsesc și mi-e rușine că unele postări mi se păreau că arată decent acum un an. Apreciez orice sugestie.

Mă gândesc să revin pe Instagram din două motive:

1) am multe poze cu care nu știu ce să fac 

2) vreau să strâng cât mai mulți oameni cu care să mai am și alte pasiuni comune în afară de literatură, pentru că nu găsesc un server Discord pe gustul meu, deci plănuiesc să creez eu unul spre sfârșitul anului.

Pregătesc și o serie de mini-document my life – că tot e blogtober și simt nevoia să-mi romantizez viața. Nu-mi place deloc perioada asta din an și caut să-mi distrag atenția de la faptul că s-a scurs 75% din 2021 în orice fel posibil !!!

Așa că follow me, pe ici, pe colo, poate punem de-un server frumos (și activ) despre cărți și clișee.

În final, vreau să avertizez că m-am apucat să editez din cele 500+ ciorne care-mi mănâncă zilele și s-ar putea să postez o grămadă de prostii în perioada imediat următoare. 

O să mă îndepărtez puțin de tema blogului, adică de cărți, pentru că am MUUUULTE păreri. Ca de obicei. Dar despre antreprenori, angajatori și alte anomalii. 

P.S: nu am uitat de #30under300 – vine. 

Facebook / Instagram

vara mea japoneză

Nu știu despre voi, dar eu sunt pregătită de vreme rece – mi-am scos hanoracele, păturica, am făcut provizii de ceai și nu-mi mai pasă de vară.

În mod normal, la începutul verii scriam despre ce am citit în prima parte a anului.

Anul acesta am sărit peste această tradiție cu multă durere-n suflet.

Singurul motiv pentru care am reușit să citesc câte ceva vara asta a fost că o prietenă superbă, gagică, șmecheră, iubibilă, mrr s-a oferit să-mi ofere acces la biblioteca ei de studentă la facultatea de Japoneză și m-a motivat puțin, am zis ok, o să încerc câte ceva de aici.

Nu aveam în plan să mai citesc autori japonezi din multe motive – mi se pare un popor rece, pervers, cu valori morale dubioase (dacă ai citit Uimire și cutremur, poate ai o idee la ce mă refer).

Totuși fiind cărți care se studiază într-o facultate, mă așteptam să fie pline de simboluri care țin de folclorul și mitologia japoneză și nu am fost dezamăgită din punctul ăsta de vedere.

Dacă vrei să afli câte ceva despre Japonia, teatrul , zeul Kappa, shamanism, viața artiștilor după război, cărțile de mai jos sunt numai bune.

Nu vreau să intru în detalii, pentru că o să mai menționez titlurile în #30under300 și bilanțul final, dar am citit 5 cărți din 10 de la gagica-mrr și 2 manga găsite de mine.

Și cam cu asta asociez vara mea.

liste utile

Am mai vorbit despre obsesia mea pentru liste.

Obsesie sună foarte urât, de acum încolo o să-i spun pasiune, pentru că în ultima vreme am o relație mai sănătoasă cu ele și nu mai sunt genul care are listă chiar pentru orice.

Îmi plac listele pentru că-mi țin creierul grămadă. Gândesc mult, citesc mult și ideile care-și fac culcușul cel mai confortabil în mintea mea sunt dintre cele mai inutile. 

Așa că nu stau grozav cu memoria și am nevoie de liste ca de aer. 

În ultimul an jurnalul meu a căpătat o structură. Nu îl mai cheamă Flow (da, avea un nume). Și mi-am dat seama că am făcut treabă de curator în ultimii ani, fără să-mi dau seama. Am consumat atât de multe articole despre productivitate, stil de viață sănătos, practica de a ține un jurnal, and all that, încât am luat cele mai bune idei din fiecare și așa s-a născut listuța asta.

♦ Idei de liste utile:

The highlight of the day – asta e o pagină din agenda mea în care trec, de obicei, o sarcină pe care știu că o s-o fac neapărat în ziua respectivă, iar asta doar ca să o tai de pe listă cât mai repede și să mă simt motivată să-mi continui ziua fără să beau 5 cafele.

100 lucruri care-mi fac 2021 un an bun – aici trec orice lucru mărunt care-mi face viața mai frumoasă, ai putea zice că nu se întâmplă chiar o sută de lucruri bune într-un an, dar dacă dai atenție lucrurilor din jurul tău, o să fii surprins/ă.

Brain Dump – cred că toată lumea pățește la un moment dat să aibă atât de multe lucruri de făcut și să nu știe de ce să se apuce mai întâi. pentru mine am găsit cea mai bună soluție la problema asta: câteva pagini în jurnalul meu unde, din când în când, doar înșir toate prostiile care-mi stau pe cap. vezi lucrurile altfel când le vomiți pe-o foaie, distingi mai ușor care-s prioritare și care nu. 

Stop doing list – ai observat un comportament repetitiv care nu-ți place la tine? să-l conștientizezi și să-l pui pe o listă e primul pas în a-l corecta. cred că e una dintre cele mai utile liste pe care le-am ținut în ultimii 2-3 ani.

Challenges – eu fac mereu câte o provocare din asta, de 5 sau 30 de zile – fără zahăr, fără cafea, fără plastic, cu 2 litri de apă zilnic, cu 10k de pași, cu 30 de zile de fotografie – pentru că pur și simplu e fain să vezi schimbări. mai ales schimbări mici. pozitive. nu e provocare din care să nu învăț ceva, chiar dacă o fac pentru a 5-a oară.

Must-try – asta e cea mai abuzată, săraca, trec de la rețete ciudate, la cafenele, topinguri de înghețată, lacuri de vizitat, idei de articole, muzee, concepte de playlist-uri pentru Spotify etc.

Poate par haotice, dar nu vreau să știu cum ar fi mintea mea fără ele :)) 

Listele pot fi mari consumatoare de timp uneori, doar o altă formă de escapism, de asta încerc să mă gândesc cât de mult pot la utilitate și momentan, ce am aici mă ajută mult psihic. 

Ție ce-ți ține mintea grămadă? 😀

despre burnout

Se vorbește mult despre burnout în ultima vreme. Pentru că am trecut și eu prin așa ceva, m-am gândit să vă zic, pe scurt, ce m-a ajutat pe mine să-mi dau cu reveneală:

pur și simplu m-am oprit într-o zi și m-am întrebat câte dintre lucrurile pe care le făceam atunci erau cu adevărat obligații și câte erau importante sau urgente doar în capul meu.

Pentru că uneori, fiind în mijlocul evenimentelor, vezi lucrurile mult mai dramatice decât sunt de fapt.

Ajungi să te dai peste cap pentru chestiuni care poate mai suportau o amânare, sau care poate nici nu aveau o consecință.

În mintea ta tu crezi că menții o balanță între lucrurile importante.

În realitate, probabil te stresezi și cu propriile tale hobby-uri.

Probabil o să ajungi și tu într-un burnout dacă:

  • nu poți să spui nu
  • nu știi când să renunți sau măcar să iei o pauză
  • nu îți propui țeluri realiste
  • nu petreci timp cu tine
  • nu îți asculți corpul

Sau dacă:

  • crezi că o greșeală e sfârșitul lumii
  • crezi că tu ești munca ta și e singurul lucru care te definește
  • crezi că dacă îți schimbi părerile sau planurile ai eșuat

Uneori e bine să-ți îndrepți spatele, să-ți relaxezi maxilarul și să te gândești ce drăcie fac eu aici?

Pentru că ne subestimăm. Mult. Creierele noastre știu când au nevoie de o pauză, de somn, când am depășit doza normală de cafea sau când nu am mâncat corespunzător. Majoritatea însă suntem încăpățânați și ne mințim că nu ne afectează ora aia nedormită, masa aia sărită, și o ținem tot așa, o decizie nesănătoasă acum, una mâine, așa se naște haosul.

rețelele sociale sunt reflexia ta

Astăzi am auzit pentru a nșpe mia oară niște băieței vorbind despre faptul că Instagram-ul e o prostie, dragă, că e plin de fete dezbrăcate acolo….. 😀

Știți, ei nu sunt interesați de așa ceva, nunu. Ei sunt toți nește entelectoali, ascultă numai muzică clasică din aia Beitovăn și vor să vadă artă, dar n-au loc de țâțe, dragă.

Ei scriu acolo Edgar Degas și le dă Insta numai coarde din Las Vegas. 

Acum să fiu puțin serioasă.

Când creezi un cont de Instagram, ca orice altă rețea socială, îți dă recomandări pe baza a ceea ce apreciază persoanele de vârsta ta.

Însă… dacă dai mai mult de 2-3 like-uri și urmărești mai mult de o persoană… se întâmplă o minune!!!!

Instagram-ul îți personalizează recomandările în funcție de interesele tale. Așa că…

Dacă urmărești prostii, o să vezi prostii.

Dacă îmi zici că ți-ai închis Instagram-ul pentru că vedeai doar buci, eu râd și te zic lu mă-ta că ești golan. 

 Personal, Instagram-ul mi se pare cea mai pozitivă aplicație în prezent, cea mai puțin politică, cu cel mai ușor de personalizat algoritm.

Și pentru că-s căpoasă, am făcut un mic test ca în viitor să nu mai stau să-i explic niciunui marțafoi o chestie atât de banală: rețelele sociale sunt reflexia ta.

Astea sunt paginile mele Explore de pe Instagram. Am dat refresh la fiecare o singură dată. Și am lăsat ora acolo ca să se vadă că a durat 5 minute toată tărășenia.

Contul meu principal, pe care îl a din 2014, arată așa:

Ce avem noi aici: animaluțe, cafea, ilustrații, tutoriale de desen, selfcare tips.

Contul blogului, pe care în ultima vreme intru mai des decât pe cel principal, arată așa:

Ce avem noi aici: citate, cadre aestethice, cafeluță, picturi, memes cu pisici.

Contul paginii Un cuvânt pe zi, pe care nu am dat niciun like și unde m-am înregistrat și ca mascul (nu știu de ce):

Ce avem noi aici: japoneză, natură, căsuțe, un bărbat dubios. 

Contul meu nou pe care l-am făcut pentru un proiect și pe care nu urmăresc niciun alt cont, hashtag și încă nu am dat niciun laic, arată așa:

Ce avem noi aici: alt bărbat dubios care vorbește singur, design interior, natură.

Unde îmi sunt gagicile? Nu reușesc să văd o singură fată dezbrăcată de pe 4 conturi și alții le văd din avion, fără ca măcar să aibă cont de Instagram. Asta nu înțeleg. Nevoia pe care o simt unii de a denigra lucruri cu care nu intră în contact sau care nu-i deranjează cu nimic în viață.

Discuție avută cu cineva acum câteva luni:

– Instagram-ul e o aplicație pentru ratați.

– Well, uninstall?

– Nu am așa ceva.

– Atunci de unde știi cum e acolo? :))

– Mi-au zis alții.

LOL.

Eu nu cred că rețelele sociale sunt toxice, cred că atitudinea oamenilor față de ele e toxică. Nu e vina unei aplicații dacă simți tu nevoia să te compari cu alte persoane, dacă stai prea mult online, dacă urmărești tâmpenii. Astea sunt probleme tale personale. Să se dea o lege și să se anuleze țâțele pe net, dacă ai o gândire proastă, o să găsești tu altă chestie de care să te plângi.

 Ce mi se pare culmea e că nimeni nu consumă asemenea conținut, dragă. La fel ca și manelele, antenele și altele. Nu ne plac, dar sunt în top 😀 

Vrei să te dezveți de obiceiul de a te plânge că există țâțe în lume?

Nu te mai uita. E simplu. Dă like… altcuiva. Caută lucruri relevante pentru tine. Dă-ți două palme și nu mai fi ipocrit. Sau fă-ți prieteni cu interese mai mărețe.

Older posts →